Premieră pentru Europa de Est

Rafo Onești, sub lupa europarlamentarilor
• Parlamentul Europei investighează pentru prima oară un caz semnalat de o organizație sindicală, prin care se reclamă tergiversarea aplicării legii într-o cauză comercială

O delegație oficială a Parlamentului Europei a vizitat ieri, 13 septembrie, Rafo Onești și a avut întîlniri atît cu reprezentanții salariaților de aici, cu reprezentanții sindicatelor de pe platforma industrială de la Onești, cît și cu administrația rafinăriei și cu autoritățile locale – municipale și județene. Juan Bernat I. Mari, membru al Comisiei de dezvoltare a Parlametului European, a ajuns ieri la Rafo în fruntea unei delegații de europarlamentari, care a fost însoțită de raportorul pentru România la acest for european, Sabin Gherman. Delegația a venit la Onești după ce Parlamentul Europei a fost sesizat că în cazul Rafo statul român tergiversează aplicarea unor proceduri legale, astfel încît o societate viabilă din punct de vedere tehnologic, dar cu mari datorii la bugetul de stat, este împiedicată să funcționeze chiar dacă investitori de talie mare s-au pronunțat pentru preluarea acesteia și achitarea datoriilor din cont.

Nu i-am văzut niciodată pe sindicaliștii de la Rafo la fel de emoționați ca ieri. Am fost cu ei la mitinguri de protest, la negocieri cu administratorii, în situații în care aveau dreptate, dar și în momente în care parcă forțau coarda. L-am acompaniat, pe liderul Ioan Marian, în și mai multe situații, convins că într-o întreprindere de importanța uneia dintre cele mai mari cinci rafinării ale României se intră cu forța. Forța care a intrat ne-a copleșit, de multe ori, pe toți, dar am rămas la post, fiecare în felul lui, iar ieri i-am revăzut pe sindicaliști într-o postură inedită, de oameni care au convins un grup de parlamentari europeni să analizeze ceea ce li se întîmplă și chiar să vină să-i vadă.
Pe cei mai mulți dintre rafinori, dar și dintre sindicaliștii de pe platforma industrială din Borzești îi cunosc. Ieri, însă, nu mai aveau zîmbetul lor. Așteptau ceva care nu li s-a mai întîmplat. Nu un ajutor anume, ci unul cu mare greutate care ar trebui să miște ceva în ceea ce numim de atîția ani Guvernul României. Stăpînit ba de unii, ba de alții, de culori politice pe care nu le mai numim, dar sub care nu s-a mișcat la Rafo nimic, în afară de sute de milioane de dolari sau ce vor mai fi fost. Despre salariați, rafinărie, oraș, zonă, economie nu s-a pomenit nimic. N-am văzut niciodată un sindicat care să lupte cu obstinație pentru cauza sa ca cel de la Rafo. Poate nici nu a fost nevoie la alții.

Ochi în ochi, europarlamentari și sindicaliști

Nu este timp de făcut istoria mișcării sindicale de la Rafo, a transformărilor prin care a trecut această societate. Este momentul să spunem că ieri am cunoscut trei parlamentari europeni – oameni ca și noi – care au venit să vadă cu ochii lor dacă Rafo există. Rafo există. Prima întîlnire a europarlamentarilor a fost cu sindicaliștii. în sală, cu presa de față, cu problemele care ar trebui rezolvate, din punctul lor de vedere. „Uniunea Europeană dorește bunăstarea celor care o populează – le-a spus Juan Bernat I. Noi am primit un raport asupra situației de la Rafo, dintr-o țară care aderă la Uniune, și am vrut să ne convingem la fața locului că totul stă așa cum s-a scris. Uniunea nu acordă nimănui o facilitate gratuit, dar nici nu ignoră ceea ce vine în contradicție cu principiile ei. Or ceea ce ni s-a sesizat vine în contradicție cu legea, iar noi vom monitoriza situația, vom cere explicații guvernului român și vom informa Parlamentul European. Este o piatră de încercare pentru procesul de aderare a României la UE, de care sîntem siguri că Guvernul vostru va ține cont”. Timd, la început, mai pe șleau după, sindicaliștii și-au spus păsul. Nimic în afara raportului deja trimis la Strassbourg. Ofuri, răbufniri. Europarlamentarii le știau.

Rafinăria, ca un tablou perfect

Am avut privilegiul să fac un tur de rafinărie chiar cu Juan Bernat Mari în mașină. Cred că a fost unul dintre momentele cheie. Cu liderul sindicatului Rafinorul la volan, ghid autorizat: aici este rafinăria nouă, dincolo laboratorul de cercetări cu tehnologie de vîrf, alături ultima investiție pentru recuperarea vaporilor din produsele petroliere – investiție de mediu. Fiarele vechi de pe cealaltă alee fac loc unei investiții noi, alta tocmai a rămas în urmă și pentru noi, trecătorii, și pentru cei care o construiec, pentru că a înghețat procesul de preluare din partea noilor acționari. Liderul Marian explica, translatorul își făcea datoria, iar Juan Mari comenta, ca răspuns: „Cum e posibil ca cineva să oprească activitatea unei asemena întreprinderi profitabile?!” Nu o făcea de complezență, cum nici iarba dintre instalații nu mai era cafenie, la Rafo, în acest an.
Plimbarea s-a încheiat în fața Pavilionului administrativ. Europarlamentarii au intrat la o discuție cu directorii. Fără presă. Am rămas afară cu Sabin Gherman, care își făcuse, deja, rolul. Ce va fi, cum va fi, la ce se pot aștepta rafinorii? „La nimic pe moment – mi-a spus colegul de breaslă care a ajuns raportor la Parlamentul Europei pentru România, după ce a aruncat în aer ideea de unitate națională, acum cîțiva ani, așa cum o știam noi. E primul caz în care un sindicat, o întreprindere, face apel la forul european, pentru că în țară nimic nu mai era de făcut. Am o mapă cu tot felul de astfel de cauze. Dar ceea ce e la Rafo e primul scos pe tapet, din România, iar eu eram obligat să pun umărul”.

Guvernul să respecte legea

Am intrat, apoi, la discuțiile europarlamentarilor cu administratorii Rafo. Scurta întîlnire a fost prezidată de directorul general Paul Ivașcu. Administratorii vor exact ce vor și sindicaliștii. Să se dea liber la producția care aduce profit.
După o vreme, delegația pornește spre ultima etapă oneșteană, la Primărie. Era rîndul autorităților locale să confirme rolul rafinăriei în zonă, să aducă argumente de ordin social. Primarul Emil Lemnaru și comisia pentru probleme socile a Consiliului local au făcut-o cu prisosință. Date statistice, argumente economice, de ordin social, chiar culturale sînt puse pe tapet. Juan Bernat I. Mari ascultă extrem de atent. Parcă nici nu a fost surprins de apariția subprefectului Constantin Avram, care a ajuns ceva mai tîrziu la întîlnire. Avea să afle, de la el, exact ceea ce voiau și rafinorii și oneșteni: situația Rafo să se rezolve, rafinăria să funcționeze, un hiatus economic și social să fie evitat, exact într-o zonă despre care raportorul Sabin Gherman spunea, corect, dar cinic, că ar tebui să se ajute singură – Moldova. „Nu am venit aici să aducem deja soluții – le-a spus tuturor eruoparlamentarul Mari. Am venit să vedem, să înțelegem, să începem o monitorizare atentă și să atragem atenția Guvernului român că trebuie să respecte legea. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!