Scurt pe 2

O nouă șansă pentru dl. Iliescu?

Longevitatea politică a domnului Iliescu este de-a dreptul înduioșătoare. De cîte ori îl văd zbătîndu-se din răsputeri spre a demonstra tuturor că bătrîn nu este decît cel ce refuză să se considere tînăr, am senzația stranie cum că chestia aia care spune că nemurirea s-ar fi născut la țară conține o eroare fundamentală, care impune o corectură radicală: Nemurirea s-a născut în țară (și nu la țară), mai precis în laboratoarele care prăjeau la foc călduț «zorii luminoși ai comunismului biruitor» în…. mirobolante ale Academiei Ștefan Gheorghiu, de unde tînărul (ce spun eu?), veșnic tînărul revoluționar s-a adăpat vîrtos, cît pentru vreo trei generații și mai bine. Din această perspectivă a nemuririi, în măsură să zămislească cele mai cutremurătoare legende din istoria omenirii, nu se știe dacă nu cumva a fost leat cu Dimitrie Cantemir, sau măcar cu Popa Șapcă – un popă despre care se spune că purta totuși pălărie, pentru că celebra bască, avînd obscure origini lump-proletare, nu se inventase încă. Longevitatea politică a d-lui Iliescu ar putea da naștere la multe controverse, mai cu seamă din partea celor care încurcă ușor anii și evenimentele politice derulate pe durata mai multor decenii. Din acest motiv, este greu de înțeles dacă dl Ion Iliescu vrea să rămînă în istorie sau vrea doar să se facă… de istorie. Cel puțin în ultimele sale halte, făcute pe ulița prăfuită a politichiei dîmbovițene, nu le-a putut străbate fără… a scăpa caii în miriște! Astfel, cel mai înalt gest de curtoazie, făcut în viața sa, s-a consumat în clipa în care a cerut scuze măgarilor, pe care i-a confundat cu niște… ziariști, care în nemernicia lor s-au apucat să-i șoptească ceva despre Parchet, numai așa, ca să-l amărască, întrucît lui nu i s-a umflat defel parchetul în urma inundațiilor, măgar constînd în faptul că urecheații cu plaivaz se așteptau ca el să fie, de fapt, cel umflat de Parchet. Să nu se creadă cumva că n-aș avea cea mai înaltă considerație pentru vasta sa cultură politică, dar imensa ingratitudine, cu care acest monument al culturii politice dîmbovițene este întîmpinat în ultima vreme chiar de cei mai apropiați colaboratori ai săi, l-ar face mai curînd apt pentru o nouă și fulminantă carieră în diverse metropole pline de farmec și exotism în care… „zorii luminoși ai comunismului biruitor” n-au apus încă, așa cum ar fi Havana și Phenanul! Asta, în ciuda faptului că vreo 18-19 milioane de români se aseamănă – cel puțin materialicește vorbind – cu dl. Iliescu, declarîndu-se asemeni matusalemicului politician dîmbovițean, săraci și cinstiți. Cu toate aceste asemănări izbitoare între ex. președintele român și cei pe care i-a păstorit pînă la adînci… tinerețe (nu vreau să-l supăr pe dl Iliescu) există o invidie incomensurablă din partea celor din urmă. Și nu sînt defel invidioși pe cinstea, de-acum legendară (și posibil singulară în PSD) a d-lui Iliescu, ci pe sărăcia acestuia. Toți visînd să ajungă săraci ca dl Iliescu, că de cinste nu duc lipsă, dar oricît s-ar strădui nu reușesc. Unii dintre ei eșuează în a ajunge săraci ca Dan Ioan Popescu și cinstiți ca Gabriel Bivolaru, dar asta e altă poveste. Și așa ajungem iar la Parchet care, fie vorba între noi, arată mai curînd a linoleum jerpelit și jegos, de care se împiedică și fac bîca tot felul de neisprăviți care fură oul de sub cloșcă, dar nu sînt în stare să subtilizeze și ei un miliard, două, acolo, sau niscai vapoare încărcate cu grîne sau cherestea… Cert este că, prin însăși prestația sa, dl Iliescu a reușit să facă o țară de săraci – adică după chipul și asemănarea sa, dar așa cum am spus, mai mult de 90% – dacă nu chiar 95% – neputînd atinge nici pe departe standardul de sărăcie al d-lui Iliescu.
Dacă domnia-sa promite, cu fermitate, că și aceștia ar putea deveni nu doar cinstiți, dar și la fel de săraci ca el însuși, atunci dorința domnului Iliescu de a se implica activ și cu elan tineresc în viața politică a țării se justifică în cea mai mare măsură.

Horia Ioan POPESCUum am spus, mai mult de 90% – dacă nu chi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!