Copiii din centrele de plasament, sătui de macaroane și de haine vechi

Interlocutorul meu are multe de spus cu privire la viața lui din centrul rezidențial „Henri Coandă”. Am apelat, din motive lesne de înțeles, la pseudonimul Mihai. Puștiul a ieșit alene pe poarta centrului. Poartă un tricou și o pereche de pantaloni cu cel puțin două numere mai mari. Iar în picioare o pereche de sandale care se mai țin într-un fir, semn că au fost purtate la viața lor, nu glumă. E destul de mic pentru cei 15 ani cît spune că are, dar foarte deschis la vorbă. âmi sărise în ochi în timp ce schimba două vorbe cu o femeie care i-a dat cîțiva mărunți ce au dispărut, ca la un semn, în buzunarul pantalonilor. Momentul mi-a deschis imediat interesul să intru în vorbă cu el. Poate nu e tocmai genul de copil care să merite numai laude, dar, la urma urmei, asta nu prea contează cînd îl vezi aproape dezbrăcat, mai ales că se află în ocrotirea statului. âl întreb ce l-a determinat să ia banii de la femeie și îmi spune că nu a cerșit și că, de fapt, cea care s-a milostivit de el este fosta lui profesoară de fizică. Se vede clar că lucrurile nu stau prea bine cu banii lui de buzunar.
Fără prea multe întrebări, mă lămurește că de la centru nu a mai primit bani de cîteva luni și că de cele mai multe ori îi flutură vîntul prin buzunare. Și mai recunoaște că nu o dată l-a ispitit gîndul să fugă din centru, pentru că nu are nici un motiv să mai stea acolo, haine nu are, bani de buzunar nici atît, cît despre mîncare spune că nu s-a întîmplat de multe ori să se ridice sătul de la masă. „Nu mi-au dat bani toată vara. Am fugit odată din centru, și e mai ușor afară să îți cumperi de mîncare și haine. Poate mai fumăm și noi, nu zic nu, dar ne mai trebuie și nouă bani de un suc, o ciocolată, că nu ne putem uita în gura celorlați copii cînd mănîncă. De ce nu ne dau și nouă alocația de 210 000 de lei, cum au și ceilalți copii?”, a spus pe nerăsuflate Andrei.
Puștiul pare sincer, ceea ce nu exclude, totuși, o undă de ficțiune. în timp ce vorbește, stă mai tot timpul cu ochii în pămînt, manevrînd vreo două, trei pietricele printre degete pe care, apoi, le aruncă așa cum ar da cu banul. „Mîncarea nu-i bună deloc. Cînd ne dă mîncare bună, ne dă puțină, iar cînd nu-i bună, ne dă mai multă”, își continuă povestea Mihai.
încerc să aflu ce a mîncat în ultimele zile și răspunsul nu se lasă prea mult așteptat. Aflu că s-a cam săturat de „macaroanele alea urîte”, de care au parte din belșug, și că de multe ori burta i se revoltă de foame. Cît despre îmbrăcămintea și încălțămintea necesară oricărui copil, mai ales la început de an școlar, Mihai spune că, pînă acum, au primit doar promisiuni. „Eu nu am haine decît de vară acum, nici de încălțat nu am nimic. Ne-au promis doamnele din centru că ne vor da haine, dar nu știu de unde, că magazia-i goală. Au zis că or să ne dea și rechizite”, s-a lansat puștiul.
Discuția se lungește și puștiul devine prudent. Mă întreabă dacă nu dau la ziar ce a spus el. „Vă rog frumos să nu îmi scrieți numele la ziar, că poate mă dau afară din cămin”, mă roagă copilul. Pleacă apoi, la fel de alene cum a ieșit din curtea centrului. Mai întoarce odată capul, să-și întărească rugămintea. „Nu o să mă scrieți la ziar, nu-i așa?!”, îmi aruncă puștiul peste umăr.

Calorii acoperite

Cît privește doza de ficțiune din cuvintele lui Mihai, aceasta are șanse să se dilueze. Sorin Bîrlădeau, directorul Direcției Județene de Asistență Socială Protecția Copilului, spune că minorii din centrele rezidențiale nu au motive să se plîngă nici de calitatea, nici de cantitatea alimentelor. El a menționat că sînt unii copii cu nevoi educaționale speciale, care oricît ar primi nu vor fi mulțumiți. Bîrlădeanu a arătat că alocația zilnică de hrană pentru copiii din centrele rezidențiale este de 70.000 de lei vechi, o sumă care, în opinia lui, acoperă nevoile unui copil. El a admis că orice copil are dreptul la opinie și că, e posibil ca unii să fie nemulțumiți de ceea ce primesc. El a ținut, însă, să sublinieze că nevoile micuților instituționalizați se află permanent în grija DJASPC. „Eu consider că masa pe care o primesc le asigură și necesarul de calorii, și este suficientă pentru un copil. Cît privește banii de buzunar, aceasta este, într-adevăr, o problemă care apare în toate centrele. Nu avem resursele financiare ca să le dăm acești bani în fiecare lună. Dar la două, trei luni primim banii și, bineînțeles, și copiii îi primesc”, ne-a declarat Bîrlădeanu. Cît privește lipsa hainelor din magazie pe care o acuza puștiul, spusele directorului Bîrlădeanu sînt în totală antiteză. El susține că în nici un caz minorii din centre nu sînt lăsați dezbrăcați. Și totuși, vechiturile de pe Mihai te lasă să crezi că, într-adevăr, magazia respectivă nu este tocmai generoasă. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!