Muncitorii nu mai înțeleg ce se întîmplă

A început să ticăie bomba de la Rafo Onești
• sindicaliștii sînt aproape șocați de decizia instanței băcăuane de a anula decizia AGA a Rafo, care permitea transformarea datoriilor firmei către stat în acțiuni n muncitorii au înțeles că pericolul falimentului este aproape și se tem că vor ajunge în stradă n directorii nu vor să comenteze, iar sindicaliștii amenință cu proteste

Societatea Rafo Onești este iarăși pe punctul să se transforme într-un vulcan. Muncitorii de aici spun că parc-ar fi blestemați: orice lucru bun nu ține prea mult. Cînd totul merge bine, ceva se întîmplă și coșmarul reîncepe. Dacă acum două zile, Rafo Onești îi primea cu porțile larg deschise pe cei trei europarlamentari veniți să vadă dacă întreprinderea e rentabilă, miercuri, Tribunalul Bacău a dat o sentință prin care a anulat decizia Adunării Generale a Acționarilor (AGA) rafinăriei de a transforma datoriile către stat în acțiuni. Practic, atunci s-a decis ca statul să devină acționar la firma pe care fostul patron, Corneliu Iacobov, o lăsase înglodată în datorii. Ion Marian, liderul sindicatului „Rafinorul”, ne-a declarat ieri că în momentul luării deciziei de către AGA, în martie 2005, Rafo avea de plătit statului circa 7.200 de miliarde de lei, încă un miliard către ANAF și alte 2.300 de miliarde de lei către Petrom. Statul urma să preia datoriile sub formă de acțiuni. Măsura nu a fost atacată imediat. A urmat schimbarea puterii în România, și abia după aceea ANAF a depus o contestație. Acum, judecătorii băcăuani au luat măsura deja știută.
Am fost ieri la Rafo Onești pentru a vedea care este starea de spirit a muncitorilor, dar și ce spune conducerea firmei. Mai ales că, ceea ce au stabilit judecătorii s-ar traduce printr-o trimitere a rafinăriei din nou la un pas de faliment. Lucru pe care, de altfel, l-au recunoscut și unele surse ale actualului proprietar al rafinăriei. Și, dacă te gîndești și la faptul că Rafo funcționează la capacitate maximă și mai este și pe punctul de a fi preluată de un grup de firme din Austria, poți înțelege bulversarea totală care domnește acum la Onești.

Sindicaliștii stau liniștiți, dar nu exclud protestele

încă de la primul contact cu angajata care ne-a condus către biroul liderului de sindicat Ion Marian, subiectul a fost pus pe tapet. Femeia a spus că după una caldă a venit una rece. „Nu ne mai lasă în pace, nu știm ce mai vor de la noi. Se pare că iarăși am deranjat pe cineva”, s-a legat discuția din mers.
Mult mai ferm a fost șeful sindicatului Rafinorul. „Dacă statul o să ne tot șicaneze așa, cred că actualii noștri parteneri vor pleca, deși lucrăm bine cu toată lumea și nu mai înregistrăm datorii. Sincer, nu știu ce mai vor de la noi?! Ce se dorește, de fapt, iarăși nu știu?!
Deocamdată stăm liniștiți: Rafo produce, oamenii își iau salariile”, a început Marian. Cînd i-am explicat că înșiși reprezentanții actualului proprietar al Rafo au admis că situația e gravă și că dacă magistrații nu vor arăta clemență societatea intră în faliment, Marian a continuat. „Eu cred că totul ține de discuțiile dintre investitori cu ANAF și AVAS. Știți că acum sîntem în discuții avansate pentru cumpărarea Rafo de către un grup puternic de firme. Bun, n-au fost de acord cu acea etapă din planul de reorganizare a rafinăriei, adică cu transformarea datoriilor către stat în acțiuni, nu-i nimic! Am înțeles că este investitorul este dispus să acopere creanța existentă, așa că nu vrem decît să fim lăsați să producem”, a spus Ion Marian.
Am insistat pe lîngă acesta întrebînd ce vor face sindicaliștii, dacă rafinăria se va închide. „Noi, oricum, o să trimitem adrese la primul ministru, la ANAF și AVAS. O să așteptăm vreo 10 – 15 zile, și dacă nu primim nici un fel de ajutor, vom trece la mișcări sindicale”, a avertizat Marian, așa cum au făcut sindicaliștii de fiecare dată cînd șomajul se apropia amenințător.

Muncitorii nu mai înțeleg nimic

Cei cîțiva muncitori cu care am stat ieri de vorbă erau năuci. Nu mai înțelegeau ce se întîmplă cu fabrica în care muncesc și, implicit, cu viața lor. Ba au văzut că niște parlamentari europeni au venit să vadă cine sînt, cum muncesc și dacă sînt profitabili. Deși străinii au spus clar că nu au adus cu ei și soluții și nici nu și-au propus asta, oamenii au văzut în simpla lor prezență o promisiune. A doua zi, totul s-a schimbat la 180 de grade, după ce au aflat că riscă să plece acasă. Ei ne-au spus la unison că firma trebuie să funcționeze în continuare, că e sursa lor de venit. Că au familii de întreținut, ori copii de ținut prin licee și facultăți. Salariații s-au plîns fie că sînt prea bătrîni să se mai califice în altă meserie, că în oraș nu sînt locuri libere suficiente pentru toți pe piața muncii, și cîte altele.
Dacă unii și-au plîns doar amarul lor, alții au vorbit despre coșmarul întregii familii. Nu sînt puține cazurile în care ambii soți lucrează în rafinărie. Lăsarea acestora pe drumuri ar fi un adevărat dezastru. Mai ales că vine iarna.
Unii, tot încercînd să găsească vinovați pentru situația în care s-a ajuns, i-au blagoslovit și pe foștii și actualii parlamentari, care n-au mișcat un deget pentru rafinori. „Ne-au vizitat doar cînd au avut nevoie de voturi. Atît”, spun ei. Surprinzător, puțini îl acuză pe Iacobov, despre care aproape că nici nu mai amintesc.

Directorii nu mai fac declarații

Ca și cum starea din rafinărie n-ar fi destul de tensionată, directorii de la Rafo nu vor să mai facă declarații. „Nu este momentul”, ne-a transmis prin liderul de sindicat Paul Ivașcu, directorul general al rafinăriei. (Eduard ADAM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!