„Vrem să aflăm dacă există implicare politică în problema Rafo”

întîlnirea de săptămîna trecută a salariaților de la Rafo Onești cu o delegație a Parlamentului European a avut loc în urma demersurilor făcute la forul european de gazetarul și omul politic Sabin Gherman. Semnatarul cunoscutului manifest „M-am săturat de România!” este acum membru al Alianței Libere Europene, mișcare politică din care fac parte și europarlamentarii care au ajuns la Onești, Sabin Gherman, a fost prezent și el la întîlnire. L-am cunoscut, astfel, pe cel cu care liderul sindicatului Rafinorul, Ion Marian, de la Rafo, a inițiat raportul în urma căruia europarlamentarii au decis că problema Rafo merită toată atenția. Raportul a fost depus la Strasbourg, alături de o listă cu 1.600 de semnături ale rafinorilor deciși să intre în greva foamei în situația în care Rafo va fi închisă.

– Cum au primit, domnule Gherman, eurparlamentarii demersul pentru Rafo?
– Toate rapoartele mele, cumulate și cu cele 1.600 de semnături ale unor oameni dispuși să intre în greva foamei ca ultimă soluție împotriva practicilor unui stat considerat de ei prostie, au suscitat interes și chiar o îngrijorare reală. După vizita pe care am avut-o la Strasbourg cu domnul Marian, liderul de sindicat, ca și din documente, a reieșit că există cel puțin suspiciunea asupra unui comportament deviant al autorităților statului. Sigur, asta rămîne de văzut. Este doar o suspiciune, nu o realitate deocamdată. Din presă se poate vedea, de asemenea, că există destule suspiciuni legate de anumiți oameni din guvern care gestionează politic informații economice. Iar asta nu-și are locul într-o țară care aspiră la Uniunea Europeană. Acolo sînt niște reguli foarte clare, pe care le respecți sau nu. Nu le respecți, deja nu mai este problema Uniunii Europene, ci a unei țări care se îndepărtează de UE. Iar eu, ca român, asta încerc să evit. Există segmente de care fiecare român s-a săturat. De sărăcie, de corupție, de jocuri politice. Eu îmi doresc o Românie prosperă și pentru asta voi lupta. Europarlamentarii care au venit aici mi-au spus, un pic stupefiați: cum adică, n-a venit nici un parlamentar român la Rafo în atîția ani, să discute cu oamenii ăștia? Pentru că de aici nu ieșeau doar voturi, ci inclusiv bani. Eu mă simt destul de jenat, ca român, să vină altcineva, din Parlamentul Europei, să asculte niște lucruri pe care parlamentarii români nu le ascultă.
– Poziția dumneavoastră, de raportor, vă dă o anumită independență în cazul unor demersuri pentru probleme care există chiar în țara din care proveniți?
– Eu nu sînt raportor din partea României la Strasbourg, ci din partea Alianței Europene Libere (al patrulea grup ca importanță, împreună cu „verzii”, în Parlamentul European) pentru România. Practic, eu nu am nici o obligație de a fi subiectiv, decît atît cît trebuie, vizavi de ce se întîmplă în țară. Nici nu are sens să ne mințim. Nu-mi permit să mint în rapoartele mele, doar pentru a arăta o față care nu există. Iar în integrarea europeană, dacă nu respectăm niște regului și nu facem reformă, aceasta va semăna cu un meci dintre un boxer de la categoria „muscă” și unul de la „supergrea”. La început e frumos, se fotografiază toată lumera, apar în ziare, dar la primul pumn este și KO. Asta se va întîmpla dacă România nu va rezista unei concurențe reale. Uniunea Europeană are reguli extrem de dure vizavi de competiție. Deja la noi benzina costă mai mult ca în țările europene, cimentul la fel. Regulile nerespectae vor durea foarte mult. Iar eu nu-mi permit, ca tată de copil, să-i ofer acestuia o țară în care nu se poate manifesta liber. Pentru că el nu poate intra în competiție cu cei din alte țări.

Tratament nediscriminatoriu pentru Rafo

– „Rafinorul” este primul sindicat din România care a ajuns cu o problemă la Strasbourg? Dumneavoastră ați mai sprijinit demersuri similare?
– Da, este primul. La Onești este un spațiu monoindustrial, dacă moare Rafo moare toată zona. Rafinăria asigura 2% din Produsul Intern Brut. Nu știu dacă merită să manageriezi politic și să falimentezi politic, cînd noi sîntem cu banii așa cum sîntem. Aici trebuie găsite niște soluții. Nu eu trebuie să le găsesc. Competența mea este să văd dacă există ingerință politică în problema Rafo sau nu. Unii cer falimentul rafinăriei. Or, falimentul, în orice situație normală este o soluție sau nu. Ceea ce ne interesează este un tratament nediscriminatoriu față de această zonă. De ce să n-o spunem pe șleau: Oneștiul este cunoscut ca orașul PSD-ului. Dar nu este o ștampilă care se aplică și pentru care lumea trebuie să moară de foame. Oneștenii au viața lor, familiile lor, creditele lor, ratele lor. Ce facem cu ei? Practic, omori orice intenție de a trăi mai bine – pe verticală și pe orizontală.
– Sînt și alte zone în țară, monoindustriale. Sînt și voci care le apără, cît pot, împotriva unor situații similare. Ar putea fi atenția UE pentru Rafo un precedent pentru ceilalți?
– Rapoartele mele sînt pe mai multe domenii. Dacă oamenii vor să discutăm, stăm de vorbă oricît. Sîntem obligați să o facem, iar dacă problemele sînt flagrant grave ca la Onești, toți vor găsi aceași deschidere pe care am avut-o și pentru Onești.

Informațiile despre Rafo sînt contradictorii

– Să înțeleg că ar mai fi, din țară, unele semnale de aceeași natură, cu aceeași țintă?
– Sînt. Pentru că lumea începe să înțeleagă că Uniunea Europeană nu înseamnă un supermarket, că nu înseamnă lapte și miere, ci o competiție extrem de dură, dar extrem de corectă. Dar dacă tu nu ți-ai făcut pînă acum infrastructura, dacă nu ai schimbat ceva în mentalitatea omului obișnuit să trăiască de pe o zi pe alta, nu ai ce căuta în UE. Nu pentru că eu nu aș vrea. Toți vrem intrarea României în Uniunea Europeană. Dar România nu rezistă acestei presiuni de piață. E vorba, în primul rînd, de piața muncii, de studii. Pe termen lung vedem că noi nu vom avea specialiști competenți la pretențiile lor. Deci vom rămîne o țară de croazieră, de tranziție, un fel de săracii Europei. Or, mie nu-mi place asta. Eu vreau o România prosperă. Poți muri de foame, dar numai dacă nu vrei să muncești, și este alegerea ta. Statul trebuie să se retragă din viața omului, să-l lase să performeze cît poate și crede. La Rafo am ajutat sindicatul pentru că este vorba de o problemă socială. Nimeni nu ar trebui să facă, aici, o presiune în justiție. Ne interesează să fie o imparțialitate totală, pentru că de acolo vine și credibilitatea.
– Parlamentarii care au venit la Rafo, dumneavoastră, în calitate de raportor, aveți acces la informațiile de care aveți nevoie în problema Rafo? Sînt ele de calitate? Cît sînt de credibile, pentru că se pare că vin și informații contradictorii.
– E adevărat, vin și asemenea informații. Nu pot să spun dacă vin din partea unor grupuri de interese. Dar dacă problema se tranșează în justiție, interesul nostru și al europarlamentarilor este ca Justiția să fie imparțială. Pe legi stabile, nu pe ordonanțe de urgență pentru o anume întreprindere, altfel intrăm pe nisipuri mișcătoare, pe care fiecare ar ajunge să pună pile la mai știu eu ce parlamentar sau guvern. Să fim conștienți: s-a intrat într-un proces de monitorizare a întregii Românii. Nu mai putem să zicem ca ei și să facem ca noi. Iar ei chiar așa mi-au și spus, înainte de a veni la Onești. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!