Sinistrații din Furnicari cerșesc adăpost

Cînd Siretul s-a lățit peste satul Furnicari, din comuna Tamași, oamenilor nu le-a mai rămas decît să aștepte o minune ca locuințele să le rămînă în picioare. Nu a fost să fie. Trei case s-au topit, iar furia apelor a lăsat, pe celelalte, urme adînci. După panică, disperare și neputință a venit clipa în oamenii s-au gîndit încotro să o apuce. De unii s-au milostivit rudele sau prietenii. Alții s-au încăpățînat să îndure mirosul de umezeală din casele măturate de puhoaie. Cei care au rămas fără acoperiș au avut doar o singură soluție: să se mulțumească cu o foaie de cort. S-au împachetat în păturile primite drept ajutoare și au strîns din dinți. Au sperat că va veni ziua cînd vor apuca să își reclădească locuințele. Vremea s-a răcit și și-au luat adio de la corturile militare. Ar mai fi avut o șansă, dacă primeau materialele promise de Guvern. Nu au venit. Oamenii trebuie să aștepte, cuminți și cutremurați, vremea cînd vor da prima lopată la temelia unei noi case.

Frigul a ascuțit disperarea oamenilor

Marin Marcel a stat, pînă joi seara, cu femeia și cu cei doi plozi, în cortul pe care l-au primit de la primărie. De două nopți stau cu o altă familie, claie peste grămadă, la o femeie din sat. Mai precis, 16 persoane împart două camere. în timp ce se uită la casa devenită movilă de pămînt, îmi spune că a îndurat ani grei de muncă în Israel și Rusia, ca să adune „cheag” să își facă o casă. „Vă vine să credeți că am băgat 14.000 de dolari în casa asta?”, mă interoghează omul. Nu am motive să îl contrazic, dar recunosc că mi se pare o sumă nițel exagerată.
Alături, Gruia Bracău încerca să dreagă din pereții mîncați de ape. âl invit să vorbim, dar omul nu are chef. „O mai repar, că stau peste alții, și nu-mi convine”, a zvîrlit omul și și-a văzut de treabă. „Am vîndut un ghițăl din gura copiilor, ca să fac casa asta”, s-a repezit concubina lui să mă lămurească. Familiile Marin și Bracău se înghesuie pe puținele paturi de armată pe care le-au primit de la primărie. „Parcă-i un săcriu patu’ ăla. Mai dormim și pe jos, pe plapumi, ce să facem?”, a completat concubina lui Bracău.
Oamenii își ascund disperarea sub zîmbete. Se vede, însă, că nu le este bine. Cît despre materialele de construcție mult așteptate, Veronica Donțu, primarul interimar al comunei, ne-a asigurat că joi a încheiat un protocol pentru reconstrucția caselor. Ne-a spus că reprezentanții Prefecturii cred că, pînă la sfîrșitul lunii, vor veni și materialele. Primarul Donțu a menționat că reconstrucția se va face pe vechiul amplasament, deoarece zona va fi protejată de un dig, a cărui construcție a început de cîteva zile.

Digul mult dorit, motiv de zîzanie

Zarvă mare, ca-ntre femei, la primăria din Tamași. Nu că ar fi fost afectate de inundații, ci că nu sînt de acord ca utilajele să le calce haturile. Le-am găsit cerîndu-i socoteală primarului interimar, Veronica Donțu, de ce utilajele care au venit de cîteva zile să înceapă construcția digului au intrat pe pămîntul lor.
Dintr-o dată, digul despre care toți erau de acord că nu va lăsa Siretul să le mai chinuie zilele, a devenit incomod. Cîțiva proprietari de teren agricol din zona în care au început lucrările s-au opus intervenției utilajelor, pe motiv că vor fi pierderi de teren. Era vorba despre pămîntul care a mustit sub vîltorile Siretului. Dar apele s-au retras și patimile s-au reaprins. „Oamenii pierd doar terenul de lîngă dig. Le-am promis că le dăm despăgubiri, în suprafețe echivalente cu cele care se vor pierde în urma lucrărilor de îndiguiere, dar pe alte amplasamente. Am încercat să le explic că digul va proteja zona și că aceasta va rămîne intravilană. Dar nu vor să înțeleagă că, în situații de urgență, trebuie protejați oamenii, mai presus de terenurile arabile. Dacă nu vom construi digul pînă în iarnă, există riscul ca ghețarii să radă toate casele, la primăvară”, a spus primarul interimar Donțu. Ea a explicat că și printre sinistrații din zonă mai sînt nemulțumiți că digul este prea aproape de casele lor. „Au venit tot felul de specialiști care au făcut măsurători și a rezultat că digul, care măsoară aproape un kilometru, să fie construit la o distanță de 200 de metri de locuințe”, a explicat Donțu. Problemele în Furnicari par să nu mai aibă sfîrșit. Un lucru este cert: oamenii dau semne de nerăbdare și promisiunile nu-i ajută.

Sinistrați mofturoși

Ceea ce multă lume a uitat sau nu știe este că zecile de suflete din satul Furnicari au mai fost inundate și în alte rînduri. încă de-atunci, celor mai mulți li s-a pus în vedere să se mute. în același sat, dar în zone ferite de pericole. Oamenilor li s-au acordat bucăți de pămînt, însă le-au refuzat. Unii au spus că-s prea mici, alții că banii pe care-i vor primi de la Guvern nu le vor ajunge decît pentru o cămăruță. Ceilalți au refuzat să se mute. Din principiu. Degeaba autoritățile i-au avertizat pe localnici, pentru că aceștia n-au vrut, și pace! (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!