Istoria romanțată

începe culesul la vii … Sus paharul!

O întrebare mai mult retorică: le plăcea băuturica strămoșilor noștri, dacii? Da! Nici neînduplecatul rege Burebista, sfătuit de marele rege Deceneu, n-a putut să oprească cultivarea viței de vie. Dacii beau vin local numit „vinum” pe care plăteau vreo 0,54 de denari litrul, și de import – „vin dulce” – „merum”, care costă 2 denari litrul, (prețuri de prin anii 160 d.Hr.). Nu era scump după cîte tezaure s-au descoperit.
Cantitatea mare de cioburi provenite de la amforele de vin, găsite în cetățile dacice, printre care și cele de la Bacău – Tomasidava și Zargidava, au arătat că dacilor le plăceau la nebunie vinurile de import. Acestea se aduceau cu corăbiile încărcate cu amfore cu vin din insulele grecești Thasos și Rodos. Amforele aveau fundul ascuțit și se înfigeau în nisip sau pămînt. Calitatea lor era garantată de o serie de inscripții, sau ștampile. Astfel aflăm că cei mai mari producători greci de vinuri erau Paulos, Ruphos, Sazar, Heracles, iar ai Italiei – Tertius și Sextus Cornelius.
Ne închipuim cum procedau soldații daci care se întorceau dintr-o bătălie și se repezeau direct la „vinoteca” din cetate:
– Vă rog, „dați-mi o amforă de 5 litri cu merum”!
– Doriți vinul grecesc, sau italic?
– Prefer un Ruphos grecesc…
în străvechea așezare Cioroiul Nou (Dolj), pe vremea stăpînirii romane – orășelul Statio Aquensis, locuitorii i-au ridicat lui Bachus o statuie din marmură, iar la Sucidava (Celei), un bărbat a pus chiar să i se scrie pe rama unei oglinzi „Da vinum”, adică „Dă-mi să beau!”.
Cererea de vin devenea din ce în ce mai mare. Unii negustori locali n-au mai stat prin porturi să sosească corăbiile, ci au trecut la falsificarea unor amfore în atelierele proprii, aplicînd ștampile false, așa cum au găsit arheologii la Stoenești-Muscel.
A dispărut cultura viței de vie după retragerea aureliană? Nici vorbă de așa ceva! Nici pătrunderea slavilor, sau invaziile avarilor, n-au putut-o opri. Mai mult, termenii viticoli de origine geto-dacică se păstrează: curpen, strugure, butuc, cosor. în epoca feudală, scrierile rămase abundă în relatări privind vița de vie. Domnitorii români se străduiau din răsputeri să asigure soldaților din garnizoană rația zilnică de vin. în timpul lui Dimitrie Cantemir, soiurile cele mai răspîndite erau vinurile albe: galbena, plăvana, grasa și tămîioasa, iar vinurile roșii – frăncușa, crăcana și coarna neagră. Prin „Descrierea Moldovei”, Cantemir arată care erau cele mai renumite vinuri. Cel mai renumit, firește, era Cotnarul. „îndată după acesta, vinul de Huși, în părțile Fălciului, e socotit cel mai bun, în al treilea rînd vine vinul de Odobești, din ținutul Putnei, pe rîul Milcov. Se bea bine, mai ales la ospețe”. Iată relatarea unui călător francez din a doua jumătate a secolului al XVI-lea: „Primul pahar este în sănătatea lui Dumnezeu, al doilea în sănătatea voievodului, al treilea în a sultanului, al patrulea în sănătatea tuturor bunilor creștini…, al cincilea îl beau pentru pace, iar al șaselea încep să-l închine pentru cei de față, cu mari ceremonii și cu urări de mîntuire, sănătate, drum bun și întoarcere bună, de împlinire a dorințelor. închinînd astfel, se scoală în picioare, ținînd sus băutura, beau stînd drepți și te prețuiesc mult dacă faci ca ei”. Se bea vinul fie cu pocalul, fie cu paharul sau cu oala. Eustație Dabija – Vodă „be vin mai mult din oală roșie, decît din pahar de cristal, dzicînd că-i mai dulce din oală decît din pahar…”.
Băcăuanii apreciau și ei, mult, vinul. Sînt numeroase scrierile despre podgoriile noastre și despre calitatea vinului, unele datînd chiar din secolul al XII-lea.
Revenim la zilele noastre. Cum stăm cu băutura la Bacău? Bine, bine de tot: în 1999 existau în județ … 1.500 de restaurante, baruri și discoteci, devansînd azi net numărul de cămine culturale sau alte unități de cultură, și concurează numărul de școli. Abia acum te apucă amețeala…

Eugen ȘENDREAă-i mai dulce din oală decît din pahar…”.
Băcăuanii apreciau și ei, mult,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!