Tot mai puțini băcăuani își pot permite mașini străine second-hand

A mai trecut o săptămînă, frigul s-a întețit, ploile nu au mai contenit și prețurile mașinilor din tîrg au explodat. Se pare că cererea mare de mașini din ultima vreme i-a făcut pe unii comercianți să urce prețurile. Au urcat tarifele atît de mult, încît mulți posibili cumpărători au făcut cale întoarsă ieri.
Acești comercianți sînt duminică de duminică în tîrgul de mașini, dar întotdeauna vin cu alte produse pe patru roți. Aceleași fețe
mohorîte care, de cum te-ai apropiat de mașina pe care vor să o vîndă, sar pe tine pentru că le pari un posibil cumpărător. De la mașini vechi, zece – 11 ani, pînă la mașini care au fost produse în 2003 sau chiar 2004, pot face rost de toate modelele. Dar de unde acest izvor nesecat de mașini? Poate nici nu contează, atîta timp cît mașinile sînt bunișoare și ni le putem permite.
Ei fac, însă, prețul pieții. Samsarii au grijă să vină dis-de-dimineață în tîrg și, dacă este cazul, să cumpere mașinile care ar putea constitui o „amenințare” pentru produsele lor. Avantajul samsarilor este că au tot timpul bani și îi pot investi fără să le simtă foarte tare lipsa. Nici măcar nu vînd mașinile pe care le cumpără în aceeași zi. Le iau acasă, le mai pun o husă și un casetofon, le spală și le dau cu ceară, le mai curăță și motorul și, într-o săptămînă, mașina este scoasă la vîzare în tîrg, la un preț ceva mai mare decît cel de cumpărare. Asta pentru că vor să scape de ele, că cumpere altele, și afacerea să meargă. De obicei, dacă investesc într-o mașină două milioane de lei, în prețul ei se mai adaugă cinci milioane. Dar și asta depinde de cine cumpără. Dacă sînteți extrem de interesat de o mașină și vreți să o aveți cu orice preț, s-ar putea ca prețul să mai crească.

O avere doar din intermediere de mașini

Unul dintre acești samsari este Vasile Mereoiu sau „Nea Sile”,
cum îi spun cunoscuții. El a fost mecanic auto și, după ce a ieșit la
pensie, s-a apucat de dezmembrat mașini, și vinde piesele prin
tîrguri. însă, după ce a văzut că există o cerere mai mare pentru mașini străine și că ar putea scoate mai mulți bani din piese, el s-a apucat de cumpărat mașini. Le ferchezuia și apoi mergea cu ele direct în tîrg. „Toată viața mea am lucrat numai cu mașini. Altceva nu știu. După ce am ieșit la pensie, mai reparam cîte o mașină, două, dar nu prea renta. Pentru că mă plictiseam, am adunat toate piesele de mașini pe care le aveam și am mers cu ele în tîrg, că doar un ban în plus nu strică. Am văzut că merge și am început să cumpăr mașini avariate și să le dezmembrez”, ne-a povestit ‘nea Sile.
De cosmetizat mașini s-a apucat la cererea unui „coleg” de bazar.
„într-o zi, a venit un băiețaș care vindea mașini străine în tîrg și m- întebat dacă nu vreau să lucrez cu el. Mi-a spus că aveam de refăcut mașini pentru vînzare. După ce am prins cum e treaba, m-am apucat singur de afaceri cu mașini. Nu pun mult la o mașină. Pun cam dublu și ceva față de ce am învestit în ea, plus încă ceva în funcție de client”, ne-a mai povestit omul. Afacerea este profitabilă, dacă ne gîndim că la o mașină cîștigă cam cinci milioane de lei și vinde cam patru pe lună. Un calcul simplu ne arată că el face minim 20 milioane de lei lunar doar din așa ceva. O sumă bunișoară pentru un pensionar.

Abundență de „nemțoaice” în tîrg

Să trecem, însă, la lucrurile care ne interesează cel mai mult. Adică la prețurile din această săptămînă la mașinile din Tîrgul de la Șerbănești. Mașinile nemțești au fost mai multe ca niciodată, semn că băcăuanii au o atracție către calitatea germană. Un Audi A4 din 2001 se vinde acum cu 15.000 de euro, și un Audi A6 din 2000 se vinde la suprinzătorul preț de 14.500 de euro. Dacă vreți să optați pentru o „nemțoaică” mai puternică, puteți găsi în tîrg un BMW 320 D din 2000 la prețul de 12.500 de euro sau, dacă nu dispuneți de această sumă, un BMW 520 I, din 1989, la prețul de 5.000 de euro ar trebui să vă satisfacă.
Tot la capitolul nemți trecem și marca Opel, care a fost reprezentată
de cîteva Astra, cu prețuri cuprinse între 9.000 și 10.000 de euro, și de două Vectra, care aveau același preț: 4.200 de euro. Și la această firmă putem trece o mașină pentru cei cu posibilități mai reduse, Un Opel Kadett din 1983, care se vindea la prețul de 1.500 de euro, negociabil. Chiar și VW a avut cîteva Passaturi ca și reprezentanți în tîrg. Un Passat din 2002 se vindea cu 15.000 de euro. Capitolul nemți nu se poate încheia fără „bijuteria coroanei” , un Mercedes 500 S complet utilat, care costa „doar” 33.000 de euro. Ici- colo, rătăcite, se mai găseau și cîte un Ford Galaxy din 2001 care nu costa mai mult de 12.800 de euro sau un Ford Siera, la prețul de 2.100 de euro.
în concluzie, un băcăuan de rînd, cu un salariu de șapte milioane de lei, nu își poate cumpăra o mașină mai nouă de anii 1983 sau 1985, și asta numai în cazul în care economisește zdravăn un an întreg. Dar, pentru ei vor exista tot timpul firmele de leasing. (Alexandru COVACI)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!