S-a apucat de afaceri doar ca să poată sculpta

A practicat în tinerețe artele marțiale. A lucrat o vreme diferite comenzi de sculptură, iar după evenimentele din decembrie ’89 și-a deschis celebra consignație „Casota”. S-a îndreptat apoi spre un magazin de produse electronice, o brutărie și, ulterior, un magazin alimentar. Astăzi, are un atelier de tîmplărie din cartierul Izvoare, unde execută la comandă șeminee și alte obiecte de decor interior, și nu numai. Aceasta este, pe scurt, viața lui Dumitru Gîrea, nimeni altul decît sculptorul băcăuan care a realizat sau restaurat Salonul Brîncovenesc de la Palatul Parlamentului, fațada Palatului Administrativ sau bustul lui Ion Creangă, din curtea Liceului Pedagogic din Bacău. Despre Dumitru Gîrea se vorbește puțin. Cu siguranță, mult prea puțin decît ar fi meritat artistul, membru al Uniunii Artiștilor Plastici încă din 1986. Preferă să trăiască retras de forfota lumii artistice băcăuane, în atelierul său. „Nu am timp să ajung la vernisaje”, ne-a explicat el, scurt, absența de la aceste evenimente.
Buzoian de origine, Dumitru Gîrea a rămas întîmplător în Bacău, în anul 1979, cînd venise să-și ia un transfer. Treburile s-au cam tărăgant și așa s-a ales cu o ședere definitivă în orașul lui George Bacovia. A sculptat cu pasiune și dragoste, fiind solicitat la construcții celebre, ca Salonul brîncovenesc din București. Cu puțin timp înainte de evenimentele din decembrie 1989, a reușit să termine, alături de o „echipă foarte bună”, după cum i-a caracterizat pe elevii săi de la Școala Populară de Artă, Palatul Administrativ din Bacău. După 1990, a vrut să nu depindă de nimeni și să-și asigure singur condițiile pentru a lucra în liniște, fără a fi nevoit să cerșească ajutorul sponsorilor. „Am început cu o consignație, apoi un magazin de electronice, brutărie și magazin alimentar. Am încercat să fac o afacere ca să fiu independent din punct de vedere material, însă nu am reușit așa cum mi-aș fi dorit. Nu pot să mă duc la sponsori, să cer bani. Dacă nu pot să fac ceva singur, mai bine nu fac. Acum am un atelier de tîmplărie și de marmură. Dar neavînd meseriași după pretențiile mele, lucrez singur. în ultima vreme, fac șeminee din marmură”, ne-a mai spus artistul.
Considerat unul dintre sculptorii de valoare ai zonei, Dumitru Gîrea n-a fost niciodată tentat să plece în străinătate pentru a munci și a cîștiga banii necesari dezvoltării unei cariere artististice ulterioare. Acum, este convins că se poate face treabă și aici. „Chiar simt românește. Se poate realiza omul și aici. Am nepoți care au plecat din țară și n-au făcut nimic, iar alții, aici, au reușit să realizeze ceva. Dacă ar fi să plec din țară, ar fi doar pentru a studia la o școală, nu pentru a ridica bolțari”, ne-a mai spus artistul. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!