O noua paradigma

Cu vreo sapte-opt decenii in urma, marele diplomat Nicolae Titulescu, ajuns ministru de Externe, cerea Guvernului de-atunci: „Dati-mi o buna politica interna si va voi da o buna politica externa!”.

Spusele importantului om de stat defineau foarte clar situatia europeana interbelica. Paradigma (conform definitiei date de Platon) in care functionau statele dupa Primul Razboi Mondial era simpla si eficienta. In acei ani, tarile tinere, abia declarate independente, erau in cautarea unei identitati si construiau structurile si institutiile interne. Era nevoie ca fiecare sa-si arate potentialul economic, politic si cultural si sa-si cistige un loc favorabil in corul natiunilor.
La inceput de mileniu III, lumea este in plina schimbare. Globalizarea – sub toate aspectele – nu mai este doar un subiect de analiza teoretica. A devenit realitate curenta si produce efecte dintre cele mai ciudate. Vedem ca notiunea de „mare putere economica” a devenit extrem de fluida si ca nu se mai poate spune cu exactitate ce stat detine monopolul unei industrii sau alteia. Vorbeam, cindva, despre „automobilele nemtesti”. Astazi, cunoscutele marci se fabrica peste tot in lume, intr-o retea care si-a pierdut contururile nationale. Chiar noi, romanii, iata ca fabricam masini americane (Ford) si frantuzesti (Renault), asamblam instalatii coreene, japoneze sau germane, spalam cu detergenti austrieci fabricati pe la Ploiesti si cite altele… Granitele au ramas doar pe hirtie si in tratatele politice. Oamenii, in schimb, au depasit aceste limitari. Muncesc la Constanta, Brasov sau Paris la fel ca oriunde in alta parte pe aceasta planeta. Am un amic bacauan care lucreaza in Indonezia pentru ca a gasit acolo un contract pentru un post de inginer intr-o fabrica de mobila. Astazi, otelariile au fost cumparate de indieni, calculatoarele se fabrica in China, iar energia vine din Rusia. Siguranta infrastructurii economice este asigurata cu trupe ale NATO (cu sau fara rezolutiile ONU sau ale Consiliului de Securitate), forta de munca migreaza de la sud la nord si de la est la vest, noile tehnologii se creaza in universitatile si institutele occidentale cu specialisti adusi din Orient fara ca intreg acest tablou relational sa mai surprinda pe cineva. Se naste o noua forma pentru lumea in care traim. Discursurile despre elementele care ne diferentiaza devin mai putin interesante decit cele despre lucrurile care ne pot aduce impreuna.
Romanii au o situatie chiar mai aparte. Abia intrati in familia Uniunii Europene, descoperim ca importanta pentru viitorul nostru este strategia de politica externa prin care sa ne apropiem de aliatii nostri. In noul context, politica interna prin care am dori sa ne definim cit de grozavi sintem fata de ceilalti vecini nu mai conteaza. Trebuie sa fim grozavi impreuna cu ceilalti cetateni europeni. Paradigma schitata de vorbele lui Nicolae Titulescu si-a consumat valoarea. Am intrat, cred, deja intr-o paradigma a globalizarii care suna cam asa: „Dati tarii o buna politica externa si veti avea cele mai bune rezultate politice interne!”… Mesajul este atit pentru guvernanti si alesi, cit si pentru poporul supus administrarii. Iata si cel mai simplu exemplu: oricit ar dori ministrii – din motive, poate, electorale – sa majoreze pensiile, efectele pozitive sint posibile doar daca, prin dezvoltarea unor bune relatii externe, se stimuleaza investitiile si economia nationala intra in ecuatia profitului mondial. Numai asa se vor asigura fondurile bugetare pentru invatamint, cultura, sanatate si politici sociale. Izolarea in spatiul edulcorat al fetisurilor nationale este paguboasa si chiar periculoasa. Intr-o lume in care falimentul unei banci din Berlin provoaca pierderi de miliarde la Moscova sau Londra, oricit de descurcareti am fi pe plaiurile mioritice tot am resimti efectul in propriile buzunare. Destinele individuale au devenit parti microscopice ale unui destin global care pare sa fi luat pe nepregatite omenirea. De aceea ar trebui sa stam cu urechile ciulite la ce se intimpla, zilele astea, la Bucuresti, la Soci, la Moscova sau la Paris. Harta lumii se redeseneaza, chiar daca ramin neschimbate granitele incrustate in mintile unora.