Pentru pasiunea sa, Aurica Șova și-a atras numele de „năstrușnica”

O viață dedidcată tradiției

Zeci de costume tradiționale, nenumărate cusături decorative și covoare, peste o duzină de măști populare, acestea sînt comorile Auricăi Șova din Grigoreni, comuna Scorțeni. Colecției impresionante, la care ține ca la ochii din cap, i se adaugă cîteva costume populare veritabile, vechi de un secol și jumătate. Casa femeii seamănă cu un veritabil muzeu. Toate costumele și obiectele populare le are expuse într-o cameră specială. Să tot fie vreo 50 de ani de cînd Aurica Șova trudește fără oboseală ore întregi din zi și din noapte la costume populare și la diverse obiecte de decor în stil tradițional.

Cum am trecut pragul casei Auricăi Șova, m-a frapat felul în care femeia își decorase locuința în așteptarea sărbătorilor de iarnă. Nu i-a scăpat colț din bătătură pe care să nu îl orneze cu ghirlande și alte lucruri specifice de Crăciun. Model bun de urmat pentru unii mai tineri, care, prinși grijile vieții trepidante de azi, uită să își mîngîie sufletul în acest fel înainte de sărbători. De altfel, în ultimii ani, viteza vecină cu indiferența ne îndepărtează tot mai mult de micile bucurii pe care ni le putem fac înainte de sărbătorile de la sfîrșitul anului. Totul se reduce la goana contra-cronometru prin magazine în căutarea unor daruri ochioase pentru familie și apropiați, împodobirea în grabă a bradului de Crăciun, niște bucate făcute cu ochii la ceas, și cam atît. Auricăi Șova nu i-a scăpat an în care să nu se pregătească în amănunt pentru serile în care îi bat colindătorii și urătorii la poartă. Indiferent cît de multă treabă ar avea. Ștergare frumos aranjate, cuverturi migălite în nopți de nesomn, carpete și covoare lucrate cu multă imaginație au fost scoase de la naftalină și expuse pentru ochiul doritor de frumos. Chiar dacă a simțit în ultimii ani o indiferență față de astfel de preocupări, doamna Aurica nu a renunțat nici o clipă să măestrească lucruri tradiționale. Ea este cea care coase costumele flăcăilor care merg cu capra de Anul Nou. Pentru că este cunoscută în sat pentru priceperea ei, femeile din sat o roagă să încropească ținute populare copiilor pentru serbare. Și cînd au loc evenimente cu iz tradițional în comună, tot Aurica Șova este cea care împrumută costumele populare pentru momentele artistice. Cineva din sat i-a spus odată „năstrușnica”. Pentru că nu are astîmpăr și că este veșnic în căutare de noi idei.

„De-aș merge în cîrjă și tot aș lupta pentru tradiție”

„Vai de mine! M-ați prins un pic cam nepregătită. Am o mulțime de costume date prin sat. Acasă mai am doar cîteva acum. Tare aș fi vrut să le vedeți pe toate”, s-a scuzat femeia cînd aude că urmează să vorbim despre patima ei pentru tradiție. Am avut însă surpriza să văd într-o cameră un șifonier plin cu o mulțime de ii, catrințe, bîrnețe, nădragi din cînepă, bundițe, opinci și trăiști. Pe un pat, o stivă impresionantă de covoare, sau scoarțe, cum li se mai spune prin Scorțeni, cuverturi și carpete stau în conservare. „Acum îmi este ciudă cînd aud că nu se mai poartă, că nu mai au căutare. Dar eu le păstrez acolo, chiar dacă nu mai am unde să le pun. Mi-a fost tare drag să lucrez. De-aș ajunge în cîrjă, și tot aș lupta pentru tradiție”, îmi spune femeia.
Mîndră foc este doamna Aurica Șova și de costumele vechi din buni și străbuni pe care le-a adunat în ani de zile. Imediat îmi prezintă cîteva costume autentice, nu doar din Moldova, ci și din alte zone ale țării. Cele mai vechi, un costum bărbătesc și unul purtat de femei în secolul trecut, păstrează ușoare urme de deteriorare. âmi sare în ochi o pereche de nădragi haioși din cînepă cu un clin triunghiular. „Păi, cred că erau lucrați așa ca să nu se rupă cînd bărbații încălecau. Au în jur de 150 de ani”, îmi explică femeia. Și îmi mai arată un costum purtat de femei în urmă cu peste o sută de ani, decorat cu cusături extrem de migăloase. „âl am de la Moisoaia lui Bejan”, îmi precizează originea.
„Ca să mi-l dea i-am copt cozonaci și i-am împletit o mulțime de ciorapi”, menționează felul în care l-a plătit. Ca să le pot fotografia, femeia a găsit o soluție extrem de ingenioasă. A apelat la două scînduri puse în cruce ca să expună ia, catrința și năframa. Cît privește nădragii și cămașa bărbătească, a apelat la bunăvoința soțului ei care s-a costumat rapid. Pentru mai multă originalitate, doamna Aurica s-a gîndit că bărbatului i-ar sta bine și cu o mască lucrată chiar de ea. Evident, ca să fie cît mai atractivă, masca trebuie să fie cît mai hidoasă.
Materialele folosite de Aurica Șova pentru măști sînt simple, blană de oaie, în loc de păr, lînă, bucăți de cîrpă pentru nas și gură, iar pentru cei cîțiva dinți recurge la boabe de fasole. Aurica Șova nu aruncă nimic din materialele care i-ar putea folosi. Orice bucățică de cîrpă are mari șanse să devină parte componentă dintr-o mască, o scoarță sau chiar la o cămășuță pentru serbările copiilor. „Așa, parcă îmi crește inima cînd îi văd îmbrăcați pe copii în costume populare”, a spus Aurica Șova. O dată pe an, de Sînziene, scoate toate lucrurile la aer. „Le întind pe toate sîrmele din ogradă să se aerisească”, a mai amintit ea.

„Tata mă lua pe genunchi și îmi cînta”

Dragostea Auricăi Șova nu s-a oprit doar la meșteșugit diverse obiecte populare. I-a plăcut să cînte pe scenă și a jucat în cîteva piese de teatru. Dragostea pentru folclor i se trage de la părinți, mai ales de la tatăl ei, care s-a prăpădit cînd ea era foarte mică. „Mi-a plăcut muzica populară de cînd mă știu. Tata mă lua pe genunchi și îmi cînta, iar eu îngînam după el. Acum, stau și noaptea și, cînd nu pot să dorm, scriu cîntece sau mai cos cîte ceva”, a spus Aurica Șova. Din vorbă în vorbă, aflu că, de Crăciun, merge ea însăși să își colinde vecinii. Așa că nici nu se pune problema să nu dea drumul la poartă colindătorilor sau flăcăilor care vin cu uratul sau merg cu capra. Pentru aceștia, strînge încă de pe acum dulciuri și bani. Ca să îi primească așa cum se cuvine, pregătește în verandă, din timp, o măsuță plină de colaci, prăjituri, pîrjoluțe și harbuz murat, un coș cu fructe și vin. „Păi, dacă străbat tot satul, ar mînca și ei oleacă. Niciodată nu s-a întîmplat să am masa goală de sărbători. Cînd vin copiii cu uratul, îmi place foc să cînt cu ei în ogradă. Sărbătorile de iarnă mi-au umplut mereu sufletul”, a mai spus Aurica Șova. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!