„Boala sărăciei” face victime la grămadă

Tuberculoza îi doboară pe studenți și pe cei cu profesii stresante
• în primele zece luni din an au fost diagnosticate cu TBC peste 800 de persoane n marea majoritate a bolnavilor sînt din rîndul persoanelor active n „boala sărăciei” îi atacă și pe cei avuți, dar care, din cauza activităților solicitante, uită să mănînce și renunță la odihnă n cei mai mulți dintre ei s-au reîmbolnăvit, ca urmare a întreruperii tratamentului n în mediul urban, tratamentul este scăpat de sub control n spitalizarea unui bolnav costă peste 40 de milioane de ei

Declarată ca fiind eradicată acum ani buni, tuberculoza atacă virulent și mai ales persoane aflate la vîrsta activă. Numai în 2005, pînă la începutul lui noiembrie, în județul Bacău s-au înregistrat 834 de cazuri noi și readmise. Aceștia din urmă sînt cei care au abandonat tratamentul și, în consecință, s-au îmbolnăvit din nou. Prin urmare, este de așteptat ca, pînă la sfîrșitul anului, numărul cazurilor depistate să urce la 900. Cît privește anul trecut, 976 de persoane au fost diagnosticate cu TBC. Cunoscută ca „boala sărăciei”, pentru că se instalează mai ales la persoanele subnutrite, în ultima vreme tuberculoza apare la vîrste și grupuri sociale care pînă acum nu erau atinse. „Ponderea bolnavilor o reprezintă cei cu vîrsta între 30 și 50 de ani. Predomină populația săracă, fără ocupație. Tuberculoza se manifestă, însă, din ce în ce mai mult și la cei care au o muncă foarte solicitantă. Apare și la persoane cu activitate foarte stresantă, cum sînt studenții și cei care muncesc în străinătate. Pentru că sînt foarte ocupați, uită să mai mănînce sau nu au timp să doarmă, să se odihnească”, spune doctorul Marius Apostu, directorul Spitalului Județean de Pneumoftiziologie.

Nesupravegheați, bolnavii de la țară abandonează tratamentul

în marea majoritate a cazurilor în care boala se reactivează vina o poartă bolnavul, pentru că nu a ținut cont de recomandările medicului. Adică, după externare, nu a continuat tratamentul la domiciliu, care se face o perioadă de patru la șase luni, și nu a respectat regimul alimentar și de viață prescris de medicul pneumoftiziolog. Dar pentru că, se știe, bolnavii de tuberculoză provin tocmai din familiile cele mai sărace și cu obiceiuri deloc sănătoase, normele sanitare prevăd că în mediul rural tratamentul fiecărui bolnav de TBC trebuie făcut sub stricta supraveghere a medicului de familie, la cabinetul acestuia și pe bază de semnătură din partea pacientului. Faptul că în fiecare an cîteva sute de persoane cărora li s-a prescris tratament în ambulatoriu revin la spital, pentru că s-au îmbolnăvit din nou, dovedește că ele nu au fost urmărite îndeaproape de la cabinetul medical din localitatea de domiciliu. „Cele mai multe cazuri reactivate provin din mediul rural. Medicii noștri de la dispensar au mers în fiecare comună, pentru a vedea cum este urmărit tratamentul bolnavilor. S-a ajuns la o concluzie foarte îngrijorătoare: la mai mult de jumătate dintre pacienții cu TBC tratamentul nu se face sub supravegherea cabinetului medical. Practic, se aplică automedicația, astfel că nu avem nici o certitudine că bolnavul își ia pastilele. Se invocă de către medicii de familie că bolnavii locuiesc la distanță mare de cabinet, astfel că ei nu se pot deplasa la acesta, pentru a-și lua tratamentul, mai ales că nu au nici bani ca să-și plătească transportul”, explică doctorul Apostu.

Medicii de familie au puține asistente

în situația amintită, însă, medicul de familie trebuie să desemneze pe cineva, un cadru mediu sanitar sau chiar învățătorul, poștașul sau preotul din sat, care să le supravegheze tratamentul. Dificultatea în urmărirea bolnavilor deTBC are drept cauză, însă, și numărul redus de cadre medii sanitare angajate de către medicii de familie. Marea majoritate a medicilor de familie din mediul rural au cîte un asistent. Normele prevăd că, la o mie de asiguraț înscriși pe lista medicului, trebuie să fie angajat un asistent. în județ, la cele aproape 300.000 de persoane asigurate, aflate pe lista celor 136 medici de familie din rural, sînt angajați 209 asistenți medicali. Așadar, e cert că unii medici de familie ar trebui să-și mai angajeze un asistent.

Zeci de milioane de lei pentru tratamentul unui bolnav

Lipsa de supraveghere a bolnavilor are consecințe nu numai asupra acestora, ci și a noastră, a tuturor celor care contribuim la asigurările de sănătate. Anul acesta, pentru tratamentul tuberculozei și a celorlalte boli pulmonare s-au cheltuit 1,3 miliarde lei. „Medicația nu este așa de scumpă, dar spitalizarea este de durată. Așa că, la terapie se adaugă multe alte cheltuieli”, mai spune doctorul Marius Apostu. O zi de spitalizare a unui suferind de TBC costă între 600.000 și 700.000 de lei. Numai alocația de hrană pentru un bolnav este de 90.000 lei/zi. în cazul celor contagioși, și cei mai mulți sînt din aceștia, spitalizarea durează cel puțin 60 de zile. Așadar, tratamentul în spital al unui pacient costă, în final, între 36 și 42 de milioane de lei. La această sumă se adaugă tratamentul la domiciliu, încă patru luni. în cazul celor care se reîmbolnăvesc, cheltuielile se ridică la sume și mai impresionante. Indolența lor ne costă pe noi, cei mai mulți dintre ei nefiind asigurați pentru sănătate. (Elena ȚINTARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!