11 familii care vor face Crăciunul în propriile locuințe

Primele case pentru sinistrați
• sponsorii lucrărilor de construcții, o cunoscută firmă de automobile, s-au lăsat îndelung așteptați, dar mai ales fotografiați n proaspeții proprietari au fost nevoiți să-și vîndă animalele salvate de puhoaie pentru că nu au loc și de curte n ei sînt bucuroși că sînt printre puținii sinistrați care vor avea de sărbători propriul acoperiș deasupra capului

Una dintre puținele zile geroase din această lună. Mergem spre Cotumba, sat puternic afectat de inundațiile din vară. Se face prima inaugurare oficială a unor locuințe construite pentru sinistrați. Sînt 11 case în diferite locații din comuna Agăș. Lucrările de construcții au fost suportate de o cunoscută firmă de automobile din lume și conducerea societății, la finalul lucrărilor, a ținut să le facă o inaugurare oficială. Atît de impozantă, încît ceilalți contribuabili la aceste lucrări au fost ignorați definitiv, de parcă toate costurile ar fi fost suportate de firma respectivă. Lumea adunată ca la urs și șirul de case frumos vopsite ne indică faptul că am ajuns la locul potrivit. Manifestările au fost anunțate de autoritățile locale la ora 10.00, și covoarele roșii au fost pregătite și puse direct pe țărîna amestecată cu un pospai de zăpadă. De jur-împrejur, covoarele au fost ornate cu crenguțe de brad, iar zecile de copii, îmbărcați subțirel în costume naționale, tremurau gros în stradă. Se făcuse de prînz și nici gînd ca sponsorii să-și facă apariția. Cineva ne îndrumă către școala din Cotumba, unde „doamna” vrea să vadă colindele și urăturile copiilor, a căror școală va intra de anul viitor într-un program de reparații capitale.
„Cică vor să plătească cei de la București lucrările de construcții și pentru școală și se duc întîi acolo”, a spus un bărbat către noi. în poarta școlii, o echipă de ziariști de la o televiziune din București veniți special pentru eveniment, de parcă ar fi fost vorba de construcția unor sate întregi. Nici nu ajungem să dăm ochi cu primarul care aștepta în fața școlii, că un telefon primit de acesta ne-a pus iarăși pe drumuri către complexul de căsuțe pe care tocmai îl părăsisem. Ajungem exact cînd un cîrd de mașini aparținînd firmei care a finanțat lucrările de construcții oprește în fața porților unde se întindea o panglică tricoloră pentru poza oficială. O mulțime de bărbați care se foiau plini de solicitudine în fața unei femei s-au repezit din nou către mașini, și înțelegem că plecăm din nou către școală. în drum, trecem pe lîngă o casă propaspăt construită, cu gard maro și cu un brad mult prea falnic în față. Mai tîrziu avea să mi se confirme bănuiala că bradul era, de fapt, adus și plantat direct în pămînt, fără rădăcină, ba și ornat frumos, ca să dea bine în poză.

Copii au înghețat de frig pe holuri

Privim cu nedumerire către școala dărăpănată și întrebăm un cadru didactic cu ce-a ajutat școala firma căreia îi pregătesc cu atîta ardoare spectacole cu întregul efectiv al școlii. Ni se răspunde că abia de la anul se pune problema suportării lucrărilor de reparații. „Dar a zis doamna că vrea să le aducă niște daruri la copii și să se fotografieze cu ei după ce dau spectacol cu tradițiile populare din zonă”, ne spune un funcționar al primăriei, prezent la eveniment. După ce-au așteptat ca toată presa să le ajungă înainte, ca să fie prezentă la descindere, reprezentanții firmei de mașini au coborît cu pachete cu dulciuri pentru elevii care așteptau de dimineață să le prezinte programul artistic, care s-a desfășurat într-o sală de calsă. Așa că fiecare își aștepta rîndul pe holul înghețat pînă se produceau cei dinaintea lor. âmbrăcați în costume populare subțiri, ba chiar cu mîneca scurtă și în niște imitații de opinci dintr-o pînză mai groasă, elevii au tremurat serios de frig, în vreme ce doamna de la București se fotografia în toate pozițiile cu copiii care tocmai își terminaseră numărul. Una dintre învățătoare îi îndeamnă pe micuți să sară în sus ca să se dezmorțească, iar o alta iese aproape imediat dintr-o sală de clasă și le cere să se liniștească.
Plecăm din școală cu un sentiment de deziluzie în fața acestui spectacol grotesc. Oprim la casa proapsăt construită, cu o pancartă de pînză cu numele unei fundații atîrnată la balcon. O femeie cu fața brăzdată de riduri ne poftește în casă. „De vreo săptămînă ne-am mutat în casă. Să le dea Dumnezeu sănătate că ne-au ajutat. N-am fi reușit singuri. Din vechea casă ne-a rămas doar o fereastră pe care ne-a adus-o un vecin care a cules-o de pe ape și care a recunoscut ferestrele noastre. Am pus-o la casa asta nouă, că dacă astea ne-a fost dat să mai avem din vechea gospodărie, asta păstrăm”, ne-a spus Neculai Lungu, unul dintre fericiții care au casă nouă după ce inundațiile le-au luat locuința. Norocul lui a fost că a putut face un împrumut în bancă, să-și cumpere terenul pe care și-a construit noul imobil. în scurt timp, ajunge și doamna de la București și își începe din nou spectacolul pentru camerele de luat vederi, după ce aduce daruri de sărbători o mașină de spălat rufe și o icoană. „Auzi, i-a zis băiatului ăla care face fotografii că vrea cel puțin 10.000 de bucăți”, se miră un sătean cu voce tare către un vecin de-al său.

Covor roșu, pîine și sare

Cu puțin înainte de ora 14.00, convoiul se opreștre, în sfîrșit, și în fața complexului de căsuțe în care vor locui nouă familii. în fața fiecărei locuințe, cîte un brad înfipt în pămînt fără rădăcină și ornat cu beteală. Intrăm în vorbă cu tanti Ileana a lui Maftei, care ne povestește cum i-a luat apa din casă oala cu mîncare cu tot cu sobă. Bătrîna are 79 de ani și a mulțumită că are din nou adăpost deasupra capului. Nu are însă decît un pat de campanie. Deși are copii destui, nimeni n-o poate ajuta pentru că mai toți au rămas pe drumuri. „Mi-au adus flori niște băieți. Nu știu cine sînt. Și mi-au făcut și focul în sobă, așa cum i-am rugat”, ne-a spus bătrîna, arătînd către ghivecele cu flori din ferestre.
Peste gard, familia Botezatu, strămutată aici din Sulța. Au avut gospodărie frumoasă, dar se mulțumesc cu ce-au primit. „Salvasem ceva animale din calea apelor, dar am vîndut acum și oile, și calul, și vaca, pentru că nu avem unde să le ținem aici, nu avem curte”, ne-a spus Aurel Botezatu.
între timp, caravana de mașini s-a oprit la intrare în complex. Doamna se repede „emoționată”, cu ochii după camerele de luat vederi, către copii care o așteptau cu pîine și sare, rebegiți de frig. Gustă din bucatele întinse pe ștergare, se întreține cu copiii și apoi vrea să taie panglica tricoloră. Aduce lîngă ea pe un tînăr, despre care înțelegem că a fost prezent mai tot timpul pe șantier și a coordonat lucrările. Acesta își amintește de autoritățile locale și-l strigă din mulțime pe primarul din Agăș. Toată lumea a uitat că materialele de construcții au fost date de guvern și că cei care au controlat întreaga activitate de construcție au fost inspectorii de la Agenția Națională a Locuințelor, al cărei director se foia stingher, de parcă era un intrus acolo.
Nimeni nu neagă importanța unui gest de omenie la necaz. Dar, parcă este primit cu inima mult mai plină cînd este făcut cu demnitate și discreție, nu pentru spectacolul mediatic. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!