Bani pentru sărbători

Ștefan RADU

într-o familie, cînd problemele sînt multe, iar resursele financiare s-au împuținat, sînt doar cîteva soluții cinstite. Ori toată lumea pune mîna și muncește pe rupte pentru a contribui la bugetul comun, ori se mai vinde ceva de prin casă. A doua variantă este posibilă doar atunci cînd mai există prin debarale ceva de valoare rămas din zestrea de la înaintași ori din „vremurile bune”… Povestea de succes – după caracterizarea premierului Tăriceanu – a privatizării Băncii Comerciale va stîrni reacții în valuri încă foarte multă vreme de-acum înainte. Pe piața de capital, anunțarea noului stăpîn austriac a fost receptată emoțional din partea investitorilor neexperimentați: miercuri dimineața, prețul acțiunilor de la SIF-uri (deținătoare, încă, a unei treimi din BCR) a explodat, însă la finalul ședinței de tranzacții totul s-a fîsîit, căderea fiind clară.
în mediul politic, afacerea BCR va fi percepută diferit de Putere și de Opoziție. Nu puțini vor fi cei care se vor întreba de ce a fost nevoie de vînzarea unei bănci care mergea foarte bine. Răspunsul pe care îl dau specialiștii din domeniu este simplu: pentru a ieși în lume! Degeaba ești genial la tine în bloc dacă nu te știe nimeni în oraș… BCR face toți banii pe care i-a încasat statul român atîta timp cît noul patron este serios și are o bună imgine în lumea finanțelor internaționale. Din această perspectivă, ERSTE întrunește toate condițiile cerute: seriozitate, stabilitate, viziune managerială.
în plus, România, precum familia cu pretenții ajunsă la fundul buzunarelor, are o acută nevoie de fonduri. Cele aproximativ două miliarde jumătate de euro astupă măcar o parte din bugetul găurit pe care îl tot cîrpăcim cu taxe și impozite originale. Aș fi tare curios să aflu pe ce au de gînd guvernanții să cheltuiască o așa avere? Dacă banii vor fi folosiți electoral, pentru fel de fel de ajutoare, subvenții și majorări de pensii și alocații, atunci putem considera că vînzarea BCR a fost o imensă greșeală. Suma încasată ar trebui să ajungă la capitolul investiții: autostrăzi, infrastructură informatică, retehnologizarea unor unități cu capital de stat (pentru a fi pregătite în vederea unei viitoare privatizări), adică orice înseamnă noi locuri de muncă și eficiență sporită.
Ciudată este fericirea afișată de către cei implicați în vînzarea BCR. Se vorbește despre „o privatizare exemplară”, despre acordarea de distincții naționale celor din comisia de organizare a licitației, despre „un mare succes românesc”! Cum adică să medaliezi niște funcționari care și-au făcut treaba?! Au adus ei ceva de-acasă pentru a crește prețul Băncii Comerciale? Am impresia că ne minunăm și noi că nu s-a furat ca la alte licitații. Adică sîntem perplecși pentru că lucrurile au decurs NORMAL! Ce act de eroism pe altarul neamului a făcut dl Vlădescu atunci cînd a anunțat victoria celor de la Erste Bank? Austricii sînt cei care ar avea toate motivele să exulte de fericire: ei s-au ales cu o investiție de excepție, care îi propulsează în topul pieței financiar-bancare din centrul și estul Europei. Guvernanții noștri au fost doar niște vînzători ai bunurilor tuturor românilor. Guvernele din ultimii 16 ani nu pot să-și aroge merite deosebite în evoluția BCR. Ba chiar unii aleși de-ai noștri ar trebui să se ascundă cînd vine vorba despre așa ceva (să ne amintim de creditele neperformante pentru industria de stat, de preluarea forțată a falimentarei Bancorex și multe alte episoade cu iz penal pentru cîțiva politicieni cunoscuți). Dacă prețul final încasat a fost cu aproape 20 la sută mai mare decît ceea ce se estimase, atunci tot meritul aparține echipei manageriale de la BCR care a trecut prin toate hîrtoapele tranziției și au menținut în top o atît de importantă bancă. Domnul premier ar putea să propună medalierea acestor bancheri, nu a funcționarilor din jurul său. Cînd ai pe tejghea o perlă adevărată, bineînțeles că vei obține un preț adecvat dacă vei compara rezultatul cu vînzarea unor mărgeluțe de plastic…
Și-ar mai fi ceva de spus: nu atît înstrăinarea bunurilor din casă trebuie să ne entuziasmeze, ci scopul pentru care facem un asemenea sacrificiu. Dacă peste un an sau doi vom constata că sînt mai mulți investitori austrieci și germani în România, că BCR se dezvoltă și achiziționează, la rîndul ei, bănci din Ukraina, Turcia sau Finlanda, că serviciile oferite s-au diversificat și au crescut în calitate, atunci, într-adevăr, vom avea motive să ne bucurăm. Deocamdată, datoria noastră este să punem ceva în loc la averea comună după ce-am renunțat – sper, cu folos – la un lucru de preț.ei treimi din BCR) a explodat, însă la finalul ședinței de tranzacții totul s-a fîsîit

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!