Ce mai vor copiii de la Moș Crăciun

Fără cîteva ore de pregătire făcute cu un profesor bun de informatică, Moș Crăciun nu va avea nici o șansă să îi mulțumească pe copiii care i-au scris pînă acum și i-au cerut să îi trimită daruri. Vremurile în care era rugat să strecoare sub brad cîte o ciocolată sau două, o păpușă, un avion de jucărie sau un căluț din lemn s-au dus de mult. Copiii de azi sînt cu totul altfel. Visează la telefoane mobile, la programe de șters virușii atunci cînd intri pe Internet, la monitoare cu ecran plat, pentru că cele cu carcasă pătrată emit radiații care-ți strică ochii și nu te lasă mama să stai mai mult la calculator, sau la mouse-uri pe bază de laser, pentru că cele vechi nu te lasă să deschizi paginile atît de repede pe cît ți-ai dori.
Lui Moș Crăciun i-a trebuit ceva vreme pînă să priceapă tot ceea ce îi scriau copiii care îi cereau o altă unitate pentru computerul de acasă, o nouă tastaură, o placă de sunet sau un modem cu ajutorul căruia să se cupleze la rețeaua de Internet. A mai citit ceva cărți, și-a pus spiridușii la treabă, a chemat la el acasă un profesor, care l-a pus la punct cam cu tot ceea ce trebuie să știe cineva atunci cînd se așează în fața calculatorului, așa că, acum, este pregătit pentru orice. Poate să îi aducă și lui Silviu Andrei Lupu tastatura cea neagră la care visează de atîta vreme. Pe tastatura cea veche a scăpat un pahar de suc și, de cîteva săptămîni bune, nu mai poate juca nici măcar un joc pe calculator. Cunoștințele cele noi îl pot ajuta pe Moș să cumpere și monitorul pe care și-l dorește Eduard Felegeanu, o altă unitate pentru calculatorul de acasă lui Iulian Zaharia și un calculator nou nouț lui Laurențiu Coman.

Cînd mamele se supără pentru notele mici de la școală, salvarea vine de la Moș

însă numai cunoștințele de informatică nu îi vor folosi Moșului, pentru a-i putea mulțumi pe toți copiii pe la care o să treacă în seara de Ajun. Va trebui să se mai priceapă puțin și la telefoanele mobile, pentru a alege exact tipul de Nokia, pe care și-l dorește Mirela Lavronschi, sau Motorola, la care visează Paula Mate. în materie de celulare, Iulian Zaharia știe exact ce vrea. I-a scris Moșului să îi aducă un Motorola V 220 și, dacă se poate, să mai strecoare alături și o cartelă de vreo 15 dolari. „Și eu l-am rugat pe Moș să îmi aducă o cartelă pentru telefon” recunoaște Raluca Gavrilă. Mama ei s-a supărat pe ea, pentru că a luat o notă mică la școală și nu mai vrea să îi mai cumpere o altă cartelă. Așa că toate speranțele și le pune acum în Moș.
Colega ei, Maria Savin, nu are pretenții prea mari. âși dorește doar niște dulciuri și, dacă se poate, vreo păpușă – două. Lui Mihai Dîșcă i-ar plăcea tare mult să primească, în dar de la Moș, „Legendele Olimpului”. I-a dat doamna să citească din această carte ceva, pentru școală, și nu a găsit-o nicăieri. Nici colegul său, Liviu Teodor Macam, nu îndrăznește să îi ceară prea multe Moșului. „Am de toate. Dacă îmi aduce un brad frumos împodobit eu sînt mulțumit”, spune Liviu Teodor. De performanțele obținute anul acesta la școală e mîndru nevoie mare. „Știu bine engleză. Sînt cel mai bun. Sînt în clasa a patra, dar doamna îmi spune că știu engleză cît unul de a opta. Fac pregătite de aproape patru ani, așa că vă dați seama cît de bun pot să fiu”, afirmă, cu glas îngroșat de mîndrie, băiatul.Totuși, dacă stă și se gîndește mai bine, de o mînă de ajutor din partea Moșului tot ar avea nevoie. Sînt cîteva luni bune de cînd îi spune colegei sale, Maria, că îi place de ea și Maria nu spune nimic. „Ba nu-i adevărat. Și mie îmi place de el, dar eu am crezut că știe. De ce să îi mai spun?”, spune, roșie foc, Maria.

Cizmulițe lungi, cu blăniță și toc, pentru viitoarele domnișoare

Lui Paula Gavriliu, însă, nu îi este deloc rușine să recunoască faptul că, dintre toți băieții din școală, cel mai drag îi este Alex Hîrțescu. Ce-i drept, ea este și puțin mai mare decît Maria. A împlinit 12 anișori și se pregătește, de acum, să devină domnișoară. Cam greu îi va fi cu mama, care nu vrea nici în ruptul capului să îi cumpere niște cizme lungi, cu blăniță și cu un pic de toculeț. „Mama nu mă lasă să îmi cumpăr. Zice că pot să alunec, din cauza lor, pe gheață. Dacă m-ar asculta Moșul și mi-ar aduce el cizmele astea, ce bine ar fi! Mama nu mi-ar mai zice atunci nimic și m-ar lăsa să le port”, visează Paula. Și Larisa are un vis. Să primească de la Moș o păpușă „uite, atît de mare”. Numai că, spre deosebire de Paula, Larisa are numai doi ani și jumătate așa că, pînă va ajunge să ceară și ea niște cizmulițe, cu toc și cu blăniță, va mai trece încă mult timp. (Elena SOLOMON)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!