Welcome to America

Industria Elvis Presley
• Graceland, reședința lui Elvis de la Memphis, este vizitată anual de milioane de turiști n prețul biletelor de intrare, dar și al suvenirurilor, este extrem de pipărat n Elvis a fost primul star din istorie, care a transformat suvenirurile într-o adevărată industrie

Graceland, Memphis. Un punct de atracție, pe harta nescrisă a curiozității umane. Reședința lui Elvis Presley de la Memphis atrage ca un magnet, anual, milioane de iubitori ai celui care a fost declarat regele rock and roll-ului, dar și pe simpli curioși. Și, parcă știind că mitul se va perpetua și după despărțirea lui de această lume, Elvis s-a construit, încă din timpul vieții, ca o afacere americană. O industrie dezvoltată în jurul dorinței fanilor de a atinge „regele”, de a avea, pentru o clipă, sentimentul că stai alături de celebritate. Industria suvenirului. Mai explozivă la Graceland ca oriunde în altă parte în lume, adeseori la limita kitsch-ului, dar care continuă să aibă milioane de consumatori.

O vizită în Memphis înseamnă obligatoriu și o vizită la Graceland, indiferent care este scopul pentru care ai ajuns în orașul american. Nimeni nu rezistă tentației de a trăi experiența unui tur al reședinței unde a trăit Elvis Presley și familia lui. Iar Graceland este la fel de spectaculos ca și cel care i-a adus renumele. O zonă de cîteva hectare, pe care se înghesuie magazine, muzee, restaurante, și iarăși magazine. Toate aflate sub patronajul Elvis Presley Entreprises, o firmă înființată chiar de regele rock-ului și care continuă să aducă venituri considerabile fiicei sale, Lisa Marie. De altfel, moștenitoare a celei mai mari părți din averea cîntărețului, Lisa Marie a preferat să cedeze domeniul din Memphis către „Elvis Presley Entreprises”, care a transformat-o într-o altă afacere marca Presley.
Călătoria către casa în care a trăit starul rock-ului începe de partea cealaltă a porții de intrare pe proprietate. într-o parcare imensă, ești îmbarcat într-un microbuz, nu înainte de a-ți cumpăra un bilet. Iar prețurile sînt ca la Graceland: turul casei costă 22 de dolari de persoană, pentru adulți, 19,8 dolari – pentru pensionari și studenți, șapte dolari – copiii între 7 și 12 ani, și este gratis doar pentru copiii mici. Vizitarea muzeului în care sînt expuse mașinile conduse de celebrul Elvis mai scoate din buzunare 12 dolari pentru adulți, 7,2 dolari – pensionari și studenți sau 4 dolari – copiii peste șapte ani. Vizita la avionul personal al lui Elvis și la aeroplanul donat fiicei sale înseamnă alți bani, la fel, și la muzeul de amintiri despre Elvis, Sincerely Elvis. E drept, există și facilități, în cazul grupurilor organizate, care au peste 50 de persoane și care beneficiază de un bilet complet, pentru întreg turul, de 36 de dolari de vizitator. Indiferent de variantă, turul în reședința lui Elvis Presley se face cu căștile pe urechi, pentru că fiecare turist primește propriul său ghid audio, disponibil în engleză, spaniolă, germană, italiană, franceză, rusă, portugheză, olandeză și japoneză.

Amestec de grandomanie și tradiție

Reședința lui Elvis Presley de la Graceland pare, pe dinafară, o tradițională casă sudistă, construită în cel mai clasic stil al locului: coloanele străjuiesc intrarea, iar geamurile înalte, cu obloane, desăvîrșesc aerul impozant. De jur-împrejur, copaci seculari și un parc imens. Faci o fotografie, dar, cînd e să folosești și camera de filmat, deja cineva strigă la tine. înainte de a pătrunde în casa lui Elvis, lași la intrare, într-un dulap de la care primești cheie, și camera de filmat. E interzisă folosirea ei. Aparatul de fotografiat este permis, dar nu poți utiliza blițul, pentru că se consideră că miile de flashuri care pătrund zilnic în muzeu ar duce, în timp, la deteriorarea exponatelor. Există și alte reguli stricte, apărute, unele dintre ele, după 11 septembrie. Din motive de securitate, la Graceland nu poți intra cu plase, rucsaci sau alte bagaje, cu excepția genții de umăr. Fumatul este interzis pe întreaga proprietate, indiferent că te afli într-o clădire sau în exterior. Nici animalele de companie nu au „trecere”, iar proprietarii sînt rugați să le plaseze unui medic veterinar și primesc și două adrese din apropiere, unde acest lucru este posibil.
Cu căștile în urechi, pătrundem în celebra reședință de la Graceland. Primul contact e în același ton cu imaginea de afară. O sufragerie în stil clasic, cu perdele de brocart albastru, asortate cu tapițeria scaunelor. Dulapurile, gen vitrină, sînt pline de obiecte de cristal și porțelan. Spațiul e larg și aerisit. în dreapta, un hol de primire, cu canapele albe și fotolii la fel de albe ca și marmura de pe jos. Undeva, în spate, se întrezărește un pian, printr-o ușă de trecere. Doi păuni colorați, imenși, gravați pe sticla ușii de trecere, încearcă, parcă, să te avertizeze pentru ce va urma. Iar ceea ce urmează este, într-adevăr, greu de imaginat.
Bucătăria e ultimul semn de normalitate. O bucătărie imensă, cu dulapuri suspendate. Acum întîlnești astfel de bucătării prin mai toate casele. Prin anii ’60, însemnau, însă, o revoluție. Lui Elvis îi plăcea să stea în bucătărie, să gătească bunătăți pentru prieteni. De asta a adus aici un obiect care l-a consacrat și de care nu s-a mai putut despărți pînă la moarte: televizorul. După bucătărie, pătrunzi pe un hol îngust, urci cîteva trepte și, de aici, începe nebunia. Camera „junglă” (the jungle room) e încărcată de tot felul de blănuri puse pe joc, de lambriul de lemn închis la culoare, pe care sînt prinse frunze și liane, de cascada amenajată pe un perete, de mobilă, dar și de obiectele gen bibelou, care răsar de prin toate colțurile. „A fost camera lui preferată și este și camera preferată a Lisei Maria. De cîte ori vine la Graceland, aici se oprește prima dată, pentru că aici obișnuia să se joace cu tatăl ei”, aveam să aflăm de la Kevin Kern, șeful de relații cu mass-media la „Elvis Presley Entreprises”. Din camera junglă pătrundem într-unul dintre dormitoare. Un pat imens, la capătul căruia, deasupra locului pentru perne, a fost plasat un fel de capac, asemănător acoperișului de protecție de la un cărucior pentru copii. Obiectul este îmbrăcat într-o blană lățoasă, la fel și mînerele patului. Este unul dintre dormitoare, pentru că altele, amplasate la etaj, nu au fost niciodată deschise publicului.
Alături, un templu ciudat, sub care tronează o banală masă de biliard. Pereții, inclusiv tavanul, sînt acoperiți cu o mătase cu motive indiene, extrem de colorată. Pînza e dispusă asemeni unei cozi de păun. Pe pereți, atîrnă tablourile, la fel de colorate și de bizare. Pe lîngă pereți, canapele cu zeci de pernuțe, altă explozie de culori, fără nici o legătură cu cromatica din jur. Te simți de parcă ai avea în față o crescătorie întreagă de păuni supărați, care și-au înfoiat subit cozile. Camera de biliard era locul unde lui Elvis îi plăcea să stea cu prietenii, să discute, să se distreze, să fumeze o țigară.
Experiența Elvis culminează cu camera televizoarelor. O încăpere în galben și albastru, amestec de sufragerie și studio, unde sînt trei televizoare. Elvis obișnuia să se uite la toate trei odată, deși pe fiecare era fixat un alt post. Era curios să afle ce s-a mai întîmplat prin lume, dar, mai ales, dacă se mai spune ceva despre el.

Imperiul Elvis

Incursiunea pe proprietatea lui Elvis nu se oprește la vizitarea casei. Starul și-a construit de jur-împrejurul reședinței, tot felul de dependințe, cu utilizări diverse. Un birou, unde obișnuia să lucreze el, dar, mai ales, staff-ul care i-a stat mereu alături. O sală de bowling, o casă cu aspect vînătoresc, unde se retrăgea cu prietenii, pajiștea unde călărea, grajdurile pentru cai. Unele păstrează și astăzi aspectul din vremea lui Elvis, altele au fost transformate. Peste tot, în casa principală și în dependințe, întîlnești expuse haine purtate de regele rock-ului, la concerte sau cu alte ocazii, bijuterii și alte accesorii. A rămas celebru pentru costumele sale, purtate spre finalul carierei, brodate cu pietre prețioase, cu o croială aparte, care a purtat marca Elvis.
Cel mai impresionant loc rămîne, însă, The Wall of Fame. O încăpere în care, pe toate zidurile, sînt expuse discurile de aur și de platină, cîștigate în decursul existenței artistice a starului american. Potrivit regulilor de peste ocean, un disc de aur se acordă dacă un album a fost vîndut în 500.000 de exemplare, în timp ce discul de platină se acordă după vînzarea a un milion de copii. Pentru același album, se poate cîștiga și disc de aur, și de paltină, atunci cînd cifrele trec de pragurile impuse. Iar Elvis a avut ceva succese. A cîștigat discuri de aur și de platină pentru 81 de albume și pentru 53 de discuri single. Pentru unele dintre ele, a fost recompensat de mai multe ori: Elvis Christmas Album, apărut în 1970, a luat nouă discuri de platină, Elvis Golden Record a primit șase discuri de platină și mai multe de aur, single-ul Don’t Be Cruel s-a impus cu patru discuri de platină, în timp ce nu mai puțin celebrul Love me Tender a luat trei discuri de platină. Lista e lungă și e o dovadă a succesului, trecut și prezent, a lui Elvis.
Un tur prin Graceland se încheie, cum altcumva, la mormîntul starului, care continuă să atragă, anual, milioane de fani. Așa a ales Elvis: să fie îngropat alături de casa în care a locuit, lîngă piscină. E mai ușor și pentru fani să aprindă o lumînare sau să pună la căpătîiul celui pe care l-au iubit, un suvenir: păpuși, statuete de gips pictate neîndemînatec, ursuleți, iepurași, chitări, flori de plastic, toate se înghesuie deasupra mormîntului unde odihnește regele rock-ului. „în fiecare an, pe 16 august, cînd comemorăm dispariția lui Elvis, vin între 600 și 650.000 de fani, să aducă un omagiu lui Elvis”, am aflat de la Kevin Kern, media manager la Elvis Presley Entreprises.

Industria

Elvis a rămas în istorie ca unul dintre primele staruri americane care a înțeles ideea de marketing personal și a făcut din asta o afacere. De fapt, întregul oraș Memphis trăiește din suvenirurile care se vînd la colț de stradă, dar și în magazine specializate. Iar cel care a dat tonul a fost chiar Elvis. în 1956, cînd succesul cu Love Me Tender a depășit orice previziune, starul și consilierii lui au decis să se lanseze pe piață cu suveniruri pentru fani. Tricouri, blugi, bluze, maieuri, eșarfe, batiste, coliere, brățări, curele, statuete, rujuri, parfumuri, căni, pahare, insigne, brelocuri, toate purtînd marca Elvis, au fost lansate pe piață. Iar succesul a fost la fel de uluitor. Pe 31 decembrie 1956, The Wall Street Journal a consemnat o creștere a vînzărilor la suvenirurile Elvis la 22 de milioane de dolari. Vînzări considerate record și care au constituit un început al industriei de suveniruri din toate timpurile. Elvis a transformat celebritatea și dragostea publicului într-o afacere profitabilă.
O afacere care se păstrează și astăzi. Magazinele cu suveniruri Elvis, din jurul Graceland, sînt pline de tricouri, cămăși, geci, bijuterii, căni, suporturi de căni, tăvi, lingurițe de argint, pad-uri pentru calculator, și tot felul de fleacuri, la prețuri consistente. Un breloc cu Elvis este cinci dolari, cam tot atît cît o insignă cu regele rock-ului. Spre comparație, o insignă cu steagul american o poți cumpăra de la orice magazin de suveniruri cu doi dolari, iar cu trei dolari iei un breloc frumos. Mașini de jucărie confecționate după model Elvis îți scot din buzunar 40-60 de dolari. De un tricou nu te atingi fără 20 de dolari, deși în America e lesne să găsești tricouri frumoase, la cinci – opt dolari bucata. Și o șapcă are preț dublu decît în alte părți. Un set de zece fotografii cu Graceland înseamnă peste zece dolari, iar cărțile ar însemna pentru un român o investiție extrem de serioasă. La Graceland oricine să oferă să îți facă o fotografie, contra a zece dolari, oriunde poți să iei un cadru cu tine și Elvis de carton.
Iar cine rezistă tentației de a se întoarce cu un breloc scump acasă, cu siguranță va ceda în fața ofertei de CD-uri și casete, ofertă generoasă, dar la fel de scumpă. Mărturisesc că eu nu am rezistat și am plătit 22 de dolari pentru un CD, Elvis’ Christmas Album. Un CD care a adus faima lui Elvis și pe care fiica sa, Lisa Maria, obișnuiește să îl asculte de fiecare Crăciun, sărbătoare pe care întotdeauna o petrece la Graceland.
Peste drum de reședința oficială, o altă serie de muzee completează imaginea de industrie. Un muzeu al mașinilor pe care le-a condus Elvis, printre care un celebru Cadillac roz, făcut la comanda starului. Evoluția artistului o poți reconstitui după mașinile pe care le-a condus. Iar opulența din perioada gloriei se concretizează într-un alt muzeu, cel al avioanelor: avionul personal al lui Elvis e de un lux copleșitor și inutil, în timp ce avionul pe care i l-a făcut cadou fiicei sale este acum vizitat de mii de oameni, zilnic.

Gloria poate ucide

Elvis Presley s-a născut în apropiere de Memphis, la Tupelo, în ianuarie 1935, într-o familie de muncitori. A avut un frate geamăn, care a murit, iar familia, deși s-a confruntat cu lipsuri financiare, a văzut în Elvis rațiunea vieții lor. A mers la biserică de mic, și tot de copil a luat contact cu cîntăreții negri de blues, pe care i-a avut vecini. La zece ani, a cîntat pentru prima dată în public, și vocea sa a fost remarcată. Un an mai tîrziu, de Crăciun, și-a dorit o bicicletă, dar a primit de la părinți o chitară, din cauza resurselor financiare insuficiente. Ca adolescent muncește, cîntă gospel și blues negru. A fost unul dintre puținii albi care au cîntat muzică în bisericile negre, duminica, la slujbe.
în 1953, merge la Sun Studio, unde propune să facă o înregistrare pe disc, cu una dintre melodiile sale. Proprietarul studioului nu este impresionat, dar propune o colaborare și cu alți muzicieni. Un an mai tîrziu, reușește să îi convingă pe cei de la Sun Studio, dar și un post de radio, cu care încheie contract. Muzica sa este difuzată în 13 state și începe, timid, să facă turnee prin țară. Devine popular datorită frumuseții, a modului original în care se mișcă pe scenă, dar și datorită muzicii pe care o cîntă, de inspirație folk, dar cu puternice influențe de muzică neagră, în special gospel și blues. în 1955, Elvis este deja idolul femeilor, dar convinge și în plan artistic, cînd încheie primul contract cu RCA Records.
în ianuarie 1956, discul Hearbreak Hotel se vinde în 300.000 de exemplare în primele trei săptămîni. Melodia ocupă locul întîi, în top Billboard, timp de opt săptămîni. Elvis cîștigă primul disc de aur și încheie un contract pe șapte ani cu Paramount Pictures, chiar dacă, prin atitudinea sa pe scenă, stîrnise oprobiul bisericii. Un an mai tîrziu, se vorbește despre fenomenul Elvis și vînzări record, care îi permit să cumpere proprietatea de la Graceland. La 23 de ani, în 1958, pleacă în armată în plină glorie. Un moment care avea să îi marcheze existența: moare mama sa, dar o cunoaște pe Priscilla, fiica unui colonel, pe care îl întîlnește în Germania, unde a fost detașat 18 luni.
La întoarcere din armată, în 1960, acceptă invitația lui Frank Sinatra să participe la un spectacol la postul ABC, pentru care cîștigă 125.000 de dolari, sumă record, la fel ca și ratingul emisiunii: 41,5%. Urmează gloria: căsătoria cu Priscilla, 33 de filme, zeci de albume, sute de discuri de aur și platină. Și gloria nu iartă. La începutul anilor ’70, urmează declinul. Droguri, alcool, nopți pierdute, medicamente. Contractele devin mai subțiri, dar Elvis rămîne un mit, în ciuda aspectului fizic, care se deteriorează pe zi ce trece. în decembrie 1977, moare, în urma unui oficial atac de cord. O poveste care, păstrînd proporțiile, amintește și de personaje de pe la noi, plecate de jos, pe care gloria le-a dus spre pierzanie. (Nicoleta BICHESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!