Oamenii pentru care Crăciunul vine de două ori într-un an

în urmă cu vreo opt ani, cînd a venit pentru prima dată să studieze în România, lui Sergiu Țurcanu, în prezent student în anul IV la Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune, i se făcea cîte un dor sfîșietor de Basarabia lui natală cel puțin o dată pe zi. Marele lui noroc a fost că a dat, la Colegiul Economic din Focșani, peste niște colegi de ispravă, toți unul și unul. „Oamenii sînt altfel pe acolo. Se vede că sînt vrînceni. Au un soi de mîndrie și de demnitate a lor, pe care nu am întîlnit-o nicăieri în orașele din România prin care am mai fost”, mărturisește acum Sergiu Țurcanu. După vreo două luni de stat în Focșani, începuse să îi cam dispară dorul de ai săi. Pe la sfîrșitul lui decembrie, însă, cînd pe străzile orașului au început să apară copiii care făceau pregătire la colindele ce aveau să le spună în seara Crăciunului, și-a dat seama, de fapt, că el nu a fost niciodată prea departe de casă. Copiii aceia cîntau cam aceleași colinde pe care el le învățase în copilărie, graiul lor era oarecum la fel și nici portul popular nu diferea prea tare de straiele pe care le purtau copiii din Bălți, orașul lui natal, atunci cînd mergeau cu colindatul. în plus, sarmalele aveau aici un gust chiar mai bun decît cele pe care le făcea bunica sa acasă.
Cu timpul, a ajuns să îi placă să sărbătorească zilele Crăciunului de două ori pe an. Prima dată, pe 25 decembrie, cînd mergea, alături de ceilalți băieți din clasă pe la profesori cu colindul și mănînca de la colegi sarmale și cîrnați, și a doua oară, pe 8 ianuarie, cînd, împreună cu cei de acasă, sărbătorea Crăciunul după stilul vechi. Lucrurile au continuat și cînd a ajuns în Bacău, la facultate, așa că a devenit deja un fapt obișnuit pentru el ca sărbătoarea Crăciunului să fie la fiecare început și sfîrșit de an. „E frumos că sînt zile de sărbătoare. Mai greu e că, în ultimul timp, nu prea am cum să merg acasă și de Crăciunul nostru. Lucrez de cîțiva ani, așa că nu am cum să stau plecat din România prea mult timp. Vreau să trag cît pot de tare ca să pot termina facultatea și să ajung în America. Să văd dacă și acolo Crăciunul e tot la fel de frumos”, spune, plin de încredere , Sergiu Țurcanu.

Colindele din Bacău, la fel ca cele de pe celălalt mal al Prutului

Dacă Sergiu Țurcanu nu are timp să ajungă anul acesta acasă, colega sa de cămin, Angela Graur, studentă în anul II la Markenting, abia așteaptă, însă, să ajungă la Soroca de Crăciunul moldovenesc. „E frumos aici, aproape la fel de frumos ca la noi. Dar parcă nu mă lasă, totuși, inima să nu mă duc să mai stau și cu ai mei, măcar o zi – două. De Crăciunul nostru, nu știu dacă o să fiu tot în Moldova. începe școala și sesiunea bate la ușă. Chiar dacă nu o să fiu acasă, pentru mine pe 8 ianuarie tot sărbătoarea Crăciunului va fi”, se îmbărbătează Angela singură.
Nici pentru Ina Mihailonscaia statul departe de casă nu a fost chiar așa de greu. A avut noroc că l-a întîlnit pe Marius Panaite, un băcăuan de-al nostru plin de inimă, care a dus-o acasă la părinții lui, unde s-a simțit aproape ca acasă. „Am mîncat de Crăciun sarmale și cîrnați și am asculat colinde. A fost foarte frumos. Atîta numai că e păcat că prietenul meu nu are cum să vadă cum se petrece Crăciunul și la noi acasă. Dar, poate, dacă o fi să ajungem sănătoși, o să mergem anul care vine”, promite Ina. (Elena SOLOMON)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!