Despre cumpăt(are) la cumpăna anului

Se știe că Eminescu este și autorul unei vaste publicistici social-politice, că Poetul a mixat plăcut talentul literar-artistic cu (mai) banalele dimensiuni ale cotidianului economico-politico-etic. Astfel, conceptul de „economie” este considerat – implicit – de moralistul român ca fiind identic egal cu acela de „eficiență”, viziune preluată probabil din Biblia liberalismului („Avuția Națiunilor”, scrisă de eticianul scoțian Adam Smith la 1776). Această simplă trimitere la origini ar fi suficientă pentru a atrage atenția făcătorilor de manuale de Economie (de pe la noi), dar și scribilor pe teme economico-etice că sintagma „eficiență economică” este un pleonasm în toată regula.
În articolul intitulat „Influența austriacă asupra românilor din Principate”, scris de Eminescu la 1 august 1876, Economia este definită – în cel mai etic mod posibil – ca fiind „dreapta cumpănire dintre foloasele aduse de cutare cheltuială și sacrificiile făcute pentru ea; aceasta atît în economia generală a statului, cît și în cea individuală”. Or, este limpede și pentru un licean că această definiție a Economiei este, de fapt, definiția eficienței, văzută ca raport între efort și efectul obținut cu acel efort. Deci, nu un simplu raport static între costuri și beneficii, ci o dinamică și vizionară idee de echilibru între ceea ce dai și ceea ce primești. În consecință, o eficiență bună sau chiar o creștere a nivelului de eficiență nu ar însemna să obții un venit (profit) cu mult mai mare decît efortul depus (costul) pentru a-l obține, ci tocmai o apropiere între cele două talere ale balanței. Ideea de cumpănă (balanță, bilanț) și aceea de cumpănire (echilibrare) permanentă între efecte și eforturi este realmente remarcabilă și are un conținut etic vizibil. Legislația economică pune frîne la unele cote de profit. Dar nu la toate. Ar merita de analizat de ce…
Pentru a sublinia și mai mult importanța „cumpănirii” între efecte și eforturi atrag aici atenția asupra faptului că nu se poate obține niciodată mai mult din mai puțin. A demonstrat-o genial economistul statistician-matematician – român din Galați, naturalizat american și nominalizat la Nobel – Nicholas Georgescu Roegen. Dacă obținem mai mult decît investim înseamnă că se fură ceva din context, de la altcineva, din mediul înconjurător sau din viitor, diminuînd șansele de supraviețuire ale generațiilor următoare. Revenind la Eminescu, cred că invitația la cumpătare și echilibru este extrem de binevenită la adresa întreprinzătorului român care nu acceptă un profit mai mic de 50 – 90% pentru ca să considere investiția profitabilă pentru a se apuca de treabă!… Asociez aici ideii eminesciene de „dreaptă cumpănire” între eforturi și efecte – ca definiție a eficienței – conceptul de „cumpăt” și pe acela de „cumpătare”. Ambele sugerează o preocupare pentru echitate și echilibru, tema perenă a majorității economiștilor și sociologilor, politologilor și eticienilor din perioada modernă, dar îndeosebi din cea postmodernă.
Înțelegerea conținutului și sensului conceptelor fundamentale ale vieții cotidiene cu ajutorul familiilor de cuvinte este valabilă și în cazul ideii de cumpătare. „Ați pierde cumpătul” înseamnă a nu ști măsura, a nu fi echilibrat, a cădea în extreme sau în iluzii de genul cîștigului (outputului) peste nivelul efortului (al inputului). „A fi cumpătat” înseamnă deja a fi echilibrat și rezonabil. Ceea ce recomandă medicii în aceste zile de intensă sărbă(u)torire este cumpătarea, adică un consum echilibrat de alimente și băuturi, știut fiind că un plus de efort de îngurgitare, peste capacitatea de asimilare a organismului, nu generează efecte pozitive suplimentare; dimpotrivă! Cum spunea și Eminescu: „atît în economia generală a statului, cît și în cea a individului”. Iar „cumpăna dintre ani” nu este altceva decît momentul de bilanț (balanță) între efortul depus de-a lungul anului care tocmai se încheie și satisfacțiile obținute pe același interval temporal. Cu alte cuvinte, sintagma de mai sus nu are nimic de-a face cu anul care vine, decît doar dacă locul neîmplinirilor din anul care tocmai se încheie este luat de speranța că la anul va fi cu totul altfel. Sau dacă nu la anul, atunci „La mulți ani!”. (Catinca PIPER)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!