Nimic nu poate șterge amintirile frumoase

Deși are o vîrstă înaintată, preotul Mardare și-a amintit cu ușurință clipele frumoase și mai puțin frumoase din cei 83 de ani de existență pe acest pămînt. Povestindu-ne despre perioada copilăriei, pare a nu fi uitat nimic din cele care i-au trecut pe dinaintea ochilor. A avut, așa cum ne-a mărturisit, o copilărie frumoasă, sinceră, pe care mulți din generația actuală o regăsesc doar în cărțile bunicilor. „M-am născut în satul Șerbești la 11 februarie 1922, într-o familie de agricultori. Am fost nouă copii acasă, iar eu eram al doilea ca vîrstă. âmi amintesc că, pe vremea aceea, la Șerbești, slujea preotul Gheorghe Crețu. Era un om despre care îmi amintesc că avea o voce deosebită, cînta foarte frumos și vorbea într-un mod deosebit, pe înțelesul tuturor. Predica mult, era simplu, mai ales atunci cînd explica oamenilor Sfînta Evanghelie. Reușea să transmită tuturor înțelesul cuvintelor rostite de Mîntuitorul Iisus Hristos”, ne-a povestit părintele Mardare. Provenind dintr-o familie numeroasă, asemeni multora din acea vreme, Constantin Mardare a crescut în spiritul tradiției creștine pe care o cunoșteau și o respectau. S-a apropiat, fără a fi forțat de împrejurări, dintr-un imbold lăuntric, „din dragoste”, cum avea să ne spună, de biserica din satul natal pe care o frecventa des încercînd să-i deslușească tainele și ajutîndu-l pe preotul satului. „Mă duceam la biserică în fiecare dimineață. âl ajutam pe părintele Crețu la trasul clopotelor și, cînd se ivea ocazia, băteam toaca. Cu timpul, m-am atașat de strană și de cîntăreții bisericești”, ne-a povestit preotul. Dragostea față de cele sfinte nu l-a lăsat indiferent pe păstorul de suflete din Șerbești care, văzînd rîvna copilului, a început să-l scoată în fața altarului pe cel ce avea să devină peste ceva timp paroh de la Precista. „în timpul Sfîntei Liturghii, părintele Crețu mă poftea să rostesc la momentul potrivit simbolul credinței «Crezul» și rugăciunea domnească «Tatăl nostru». Era frumos, mai ales că, pe atunci, copiii erau ascultători, iubeau părinții și mergeau împreună la biserică. De fapt, nu-mi amintesc să fi fost zi de sărbătoare cînd oamenii din sat să nu meargă la sfintele slujbe”, și-a amintit preotul Mardare. Dovedind înclinație către viața religioasă și simțind chemare către slujirea lui Dumnezeu, tînărul Constantin a insistat la tatăl său, susținut și de preotul satului, să urmeze o școală de specialitate. „După ce am terminat școala primară, m-am rugat de tatăl meu să mă dea la seminarul teologic. Aceeași rugăminte a avut-o și părintele Crețu, care mi-a spus «tu, preot să te faci, căci eu, dacă ar fi să mă nasc de o sută de ori, de o sută de ori m-aș face preot»”, ne-a zis părintele Mardare.
Astfel, cu pregătirea de rigoare și cu dorința de a face ceea ce și-a propus, tînărul Constantin a intrat la Seminarul Teologic din Roman, al doilea pe listă din cei 32 de candidați. Era în anul 1934. Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!