Poli Timișoara, floarea cu care nu se face primăvară

Cînd investești cîteva milioane de euro numai în transferuri și ai o echipă din care nu lipsesc Viorel Moldovan, Ovidiu Petre, Caramarin, Bucur, australianul McKain sau ganezul Osei ai tot dreptul să visezi la marșuri triumfale. Un sec 3-0, deși jocul nu a mers nemaipomenit, în prima etapă părea să confirme toate previziunile, inclusiv ale antrenorului Cristi Popovici, care indicau formația timișoreană drept una dintre pretendentele la titlu. Calculele hîrtiei erau simple: următoarea victimă era FCM Bacău. Vreo 4-5000 de băcăuani au venit, totuși, la stadion. Erau pregătiți pentru o ‘execuție” a favoriților, dar, în suflet, sperau. Ovidiu Petre și Viorel Moldovan nu-l lasă pe Manea să stea prea mult degeaba, dar acesta scoate. Era începutul sfîrșitului? Trofin și Codreanu spun însă, „nu”, pentru ca, în minutul 25, Croitoru să arunce bomba. Era la vreo 30 de metri de poartă, puțin lateral stînga, cînd a decis să șuteze. Fie ce-o fi, oricum nu era nimic de pierdut. Peste cîteva secunde se auzeau doar uralele mulțumii, în timp ce televiziunile dădeau reluare după reluare. Un gol pe care, cu siguranță, Marius îl va povesti nepoților. Dintr-o dată, visurile europene ale timișorenilor se îndepărtează, în timp ce vedetele devin, brusc, oameni. Care, timp de o repriză, se „aruncă” cu furie asupra porții lui Manea, dar nu mai era nimic de spus sau de arătat. Nu în seara aceea. Bacăul trebuia să-și trăiască momentul de glorie. Din păcate, singurul din tur. (Eduard CUCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!