Fără conveniențe

Sexismul este moda și abuzul vremii noastre

Omul a fost întotdeauna supus modei pînă la anihilarea individualității. Spiritul de imitație a constituit obiect de studii sociolgice, extinse pe întreg palierul de comportamente umane. Tot moda a creat și nuanțele. Pentru că fiecare om tinde să fie în același timp la fel ca toată lumea, dar și puțin mai altfel, mai original. în domeniul vestimentației s-au impus creatori de mare talent, capabili să inventeze mii de variații pe doi-trei metri de stofă. Din păcate, moda nu s-a rezumat numai la aparențe, la ceea ce era în afară de om: rochie, haină, pălărie, pantof, poșetă, mantou etc. Ea s-a introdus și în substanța omului, impunîndu-se în comportamente, în creații literare, în pictură, în muzică, în toate genurile de artă. Au apărut numeroase curente estetice la modă. Marile creații, însă, s-au eternizat supunîndu-se doar genului omenesc. în domeniul comportamentului social, moda a încălcat adesea normele etice, inventînd, la rîndul ei, alte norme tacit acceptate. în ultimele două decenii a apărut și s-a extins la limite greu de prevăzut moda sexi în îmbrăcăminte și cea a sexualității în viața socială. Marile vedete de televiziune, stelele de cinema și cant-autorii de succes au, la ora actuală, trei-patru sau „n” parteneri și chiar divorțuri, fără ca asta să deranjeze sau să mai mire pe cineva. Femeile trebuie neapărat să fie sexi ca să poată fi apreciate. Inteligența nu contează decît mai apoi, cînd sexismul ia întorsături dramatice. Totuși, jovialitatea aceasta trupească este în mod sigur cel mai puțin diabolică, forma cea mai neînsemnată a păcatului. Este asimilată păcatului greu tocmai pentru că e domeniul ispitelor. Destul de puțini oameni sînt ispitiți (să zicem) să fure portofelul vecinului. Femeia lui, da, ar fura-o cu plăcere dacă-i sexi, adică teribil de atrăgătoare. Dacă sexualitatea ar rămîne pură (adică exclusiv instinctuală) n-ar fi mare lucru. Dar, în fapt, ea se leagă de dragoste și de spirit, devenind apoi sursă de perversiune și minciună. De conflicte dramatice nici nu mai vorbesc. în aceste nefericite cazuri sexualitatea devine demoniacă fiindcă spiritul o ia în stăpînire, o contaminează, o denaturează și îi conferă un cult obsedat. Nu erotismul este neapărat vinovat de astfel de denaturări. El poate fi de o paradoxală candoare. Excesul și abuzul de imagini erotice din filme și spectacole pervertesc simțurile și conștiințele. Am văzut crăciunițe în chiloți și sutien pe aproape toate canalele de televiziune, într-un moment cînd astfel de imagini ne apar deplasate în raport cu educația noastră și cu cea care o dăm copiilor. âmi imaginez ce vom vedea deseară la Revelion. într-o asemenea zi, goliciunile nu mă deranjează și nu-mi produc disconfort intelectual ca cele ce s-au derulat de Crăciun.
E necesar să se mănînce, să se respire, ca sîngele să circule, dar se poate trăi și fără exces de imagini erotice. Noi știm că omul poate păcătui pentru că este liber. Adică poate alege să creeze potrivit cu ordinea divină sau, dimpotrivă, cu propriile lui obsesii. Problema e să nu încerce a ne contamina pe noi de obsesiile cuiva. Absența constrîngerilor date de bunul simț face ca sexismul să devină lipsit de importanță și deprimă tainic umanitatea omului. Sexul nu este nici divin, cum nu este nici rușinos. Dar el trebuie să țină de intimitatea și pudoarea omului, de judecățile sale estetice și morale, de tot ceea ce califică individul și îi permite să se stăpînească în calitatea sa de persoană responsabilă. Excesul de erotică în imagine mi se pare o acțiune care înjosește femeia și îi maculează sentimentul de dragoste. Desigur, nu sînt de acord cu Tertulian că femeia e „Poarta infernului”, dar nici cu poeții romantici care o divinizează într-o exaltare fără fundament, constrîngînd-o astfel la o autonomie pe care natura sa nu o presupune. Ea se întregește și se afirmă ca om în cuplu stabil cu bărbatul căruia îi naște copii și de care se leagă prin iubire. Libertinajul nu va ajuta niciodată cuplului, iar încălcarea jurămîntului făcut la altar („pînă cînd moartea ne va despărți”) dovedește instabilitate de caracter. Fiindcă orice s-ar întîmpla, de cuvîntrul dat trebuie să te ții, dacă te mai socotești om de onoare. Dacă pasiunea scade, reinventează dragostea și înțelegerea și nimeni nu se va simți pierdut. în general, nu-i recomandat să te supui necondiționat modei, dacă aceasta nu-i creativă și nu asigură stabilitate emoțional-morală. Mie personal nu-mi spun nimic unghiile verzi, părul mov, inelele din nas, din buric și de oriunde, sprîncenele chelite ca de tifos și suplinind natura devastată de epilări cu o dungă de creion negru. Chiar dacă moda sexi pretinde că așa ceva este profund pictural sau artistic. în înfățișarea contrafăcută, ca și în moravuri, abuzul este cît se poate de dăunător. (Vasile PRUTEANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!