Banc, banc, adus pe tanc

Ovidiu PAULIUC

La început, a fost podul de flori. Eminescu, Alecsandri, soții Teodorovici, Ștefan cel Mare ajunseseră simboluri comune, care se împleteau de nu se mai știa pe care mal al Prutului se plimbă mai mult. Apoi, românii au început să meargă în pelerinaj la Chișinău și să petreacă sejururi cu icre negre și șampanie, la prețuri derizorii, cînd rubla căzuse rău de tot sub nivelul leului. Apoi, a intervenit războiul cu rușii de peste Nistru, care a dat un puternic imbold naționalismului românesc, iscat la București și răstit în versuri de pe tancuri, dar care a întărit deopotrivă și naționalismul basarabenilor. Bulionul și mahorcile au invadat, pe la colțuri, piețele românești, fiindcă moldovenii începuseră să își aducă odraslele la studii aici, iar lefurile abia le ajungeau de hleba, cum ar spune ei, sau pîine, cum am spune noi, darămite să își țină copiii la școli „străine”.
La ei, comuniștii încă mai sînt la putere. La noi, încă sînt la putere prea mulți comuniști. La ei, crima organizată livrează mașini furate din Occident, pentru Moscova și restul Rusiei, la noi, crima organizată livrează mașini furate din Occident, pentru Chișinău. în privința drogurilor, diferă doar sensul traseului. La ei, tot timpul a existat cineva care să aibă grijă să astupe gura unioniștilor. La noi, a intervenit lehamitea. Unii spunem că o unire ne-ar trage înapoi din punct de vedere economic și ne-ar lua și bruma pe care am pus-o la saltea. Alții ne arătăm mîhniți că rușii au lăsat urme atît de adînci, încît situația pare iremediabilă. Unii dintre ei spun că este mai bine cu prezența rușilor, decît ne este nouă în așteptarea bunăvoinței europenilor.

Nu au prea mult curent electric, nici prea multe gaze și economie, dar în schimb au un puternic simț al identității lor moldovenești. Multă lume s-a întrebat ce națiune o mai fi și asta, moldovenească, mai ales că acum 15 ani se luptau cu dinții să arunce la gunoi literele chirilice și limba rusă, în favoarea celei românești. Și mai multă lume s-a întrebat ce este limba moldovenească după ce a apărut acel dicționar româno-moldovenesc, inventat de o minte cel puțin nostalgică după Republica Socialistă Sovietică Moldovenească. Inevitabil, curentul unionist a devenit tot mai slab, pe ambele maluri, deși nu puțini sînt cei care visează, mai ales pe malul stîng, că Prutul va seca dintr-o sorbire, vreodată. Iar asta, pur și simplu pentru că în stînga Prutului domnește o sărăcie parșivă, în timp ce în România lucrurile au început să se mai miște. Noi, însă, dăm semne că nu mai vrem să ne pierdem vremea și investim sume colosale în securizarea a ceea ce va fi frontiera Uniunii Europene. Și care cade exact peste podul de flori de acum 15 ani, devenit acum cortină de flori, viitor zid de flori.

Așa cum argentinienii nu vorbesc argentiniana, iar australienii nu vorbesc australiana, la fel, nici moldovenii nu pot vorbi moldovenește, ci doar românește, cu multe regionalisme, inflexiuni și ceva împrumuturi slavone. Adică, nici măcar de un dialect nu se adună. Și dacă tot ne unesc atîtea, între care și un Ilie Ilașcu devenit parlamentar de Bacău, și care a ținut abia acum primele sale audiențe aici din întreaga sa carieră parlamentară de șase ani, de ce să nu îi primim cu brațele deschise pe oaspeții de peste Prut și atunci cînd își fac sărbătorile pe stil vechi, la Slănic, într-o veche tradiție. Cu rață pe varză, cu orez cu lapte și unt, cu sileotcă, înecată în multă vodcă și bere, cu chiote și dănțuieli înfocate pînă a doua zi la prînz. Și ca tot românul, și moldoveanul se bucură atunci cînd sărbătorește pînă cade lat, mai ales că el se bucură și laolaltă cu noi, ăștia pe stil nou, dar mai sărbătorește și a doua naștere a lui Isus, ca și trecerea în Anul Nou, inclusiv pe stil vechi. Numai că moldovenii noștri chiar au făcut-o lată anul acesta, fiindcă și-au adus doi translatori care să le traducă bancuri din românește în moldovenește. Probabil, a fost o măsură de precauție luată în perspectiva efectelor vodcii și a sileotcii în exces, care să le aducă aminte permanent că ei nu sînt români și care să îi scape de efortul de a descifra vorbele românești. ață pe varză, cu orez cu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!