CONEXIUNI Minciuna democratică

Ștefan RADU

Chiar dacă nu au apărut, încă, afișele lipite pe toate ușile de la intrările în bloc, pe stîlpi și pe unde nu te-aștepți, campania electorală este în plină desfășurare. Și nu de ieri, de azi, ci de vreo cîteva săptămîni! Pentru cei atenți, deja textele din ziare și reportajele televizate relevă lupta cruntă care se dă între echipele de dezinformare ale formațiunilor aflate în competiție. Petre Roman nici nu a ieșit bine la lumină și deja s-au lansat pe piață documente prăfuite din perioada cînd era prim-ministru sau zvonuri cîndva vehiculate doar de revista „România Mare”. Alții s-au repezit la Stolojan să-i numere… turiștii cazați la hotelul propriu. Și, pentru că nu au găsit ceva compromițător, au redeschis arhivele cu nu știu ce dosare economice. Lui Patriciu – alt liberal important – i se verifică rafinăria pe motiv că ar merge prea bine și salariile încasate de către muncitori sînt prea mari…

Nu doar Opoziția cade victimă acestor strategii menite să inducă în rîndul electoratului idei negative despre anumiți candidați. Liberalii, democrații, umaniștii sînt doar mai vulnerabili deoarece trebuie să lupte cu un imens aparat administrativ aflat la dispoziția partidului de guvernămînt. Însă și personalitățile din sînul PSD (sau afacerile lor) pot avea parte de același tratament. Oameni care nu au fost condamnați – nici măcar cercetați – devin, peste noapte, personaje corupte, infractori de ultimă speță. N-or fi ei chiar uși de biserici, dar unele situații mi se par exagerate cîtă vreme nu sînt aduse probe materiale irefutabile.

Sociologi importanți au demonstrat că democrațiile nu se dau înapoi de la folosirea dezinformării. Henri-Pierre Cathala afirmă că, în democrație, „dezinformarea este mai mult internă deoarece guvernele sînt confruntate cu multiple încercări electorale și sînt destul de puține cele care, în caz de nevoie, să nu recurgă la mascarea sau chiar deformarea propriilor rezultate slabe.” Să fim, deci, liniștiți: se întîmplă și la case mai mari! Principala problemă rămîne dimensiunea campaniilor de dezinformare. La noi, se cheltuie enorm pentru a drege busuiocul în domeniile în care dezastrul este evident. Spitalele mai au puțin și se dărîmă la prima adiere, însă Guvernul vorbește despre marile succese ale politicilor sociale promovate pînă acum. Corupția înflorește la fiecare ghișeu, în schimb bilanțurile consemnează victoriile pe frontul împotriva mitei. Fel de fel de sondaje aranjate încearcă să ne convingă de bunăstarea în care trăim, în timp ce datoriile la întreținere cresc deoarece nu mai pot fi achitate dintr-un salariu normal. Enumerarea unor asemenea contradicții între realitate și discursul oficial poate continua, însă ele sînt cele mai puțin periculoase. Există scenarii de dezinformare mult mai subtile, care au drept țintă argumentarea insuccesele, transferarea responsabilităților către cercurile externe de interese, către grupurile politice din Opoziție sau către indivizi aleși pentru a fi sacrificați pe altarul partidului. În asemenea situații sînt înrtegistrate „pierderi colaterale” importante. Un exemplu cunoscut băcăuanilor este situația de la RAFO Onești. Atît războiul dintre firmele concurente pe piața prelucrării petrolului, cît și intervențiile politice din ultimele două legislaturi au adus una dintre cele mai moderne societăți de rafinare în pragul falimentului. Acum, această situație este speculată electoral de toate părțile implicate. Fiecare dă vina pe altcineva. Pentru angajații de la RAFO nu contează vinovatul, ci rezultatul: familii întregi trăiesc cu spectrul falimentului propriu. A transforma o întreprindere în tranșeu electoral mi se pare cel puțin imoral. Nu de discursuri propagandistice este nevoie la Onești, ci de soluții cinstite (nu inginerii financiare) care să salveze locurile de muncă fără a îndatora excesiv și nejustificat bugetul de stat. Altfel, minciunile democratice de astăzi se vor răzbuna mîine, nenorocind alți oameni nevinovați. Instituțiile abilitate ale statului, echipele de manageri profesioniști și autoritățile locale sînt singurele care pot discuta și analiza o asemenea problemă. Politicienii care în viața lor nu au făcut distincția dintre păcură și petrosin pot cerși voturi pe la alte porți. Nu cred că orice este permis într-o campanie electorală…