Ex catedra

Memorare sau problematizare?

Doru CIUCESCU

Eșecul școlar la recenta simulare a bacalaureatului a fost de aproape 50 la sută. Corpul profesoral nu este prea tare îngrijorat, spunînd: „Mai au timp să învețe”. Elevii par afectați și mai puțin: „Dacă notele ar fi fost mai bune, ministerul ar mări dificultatea subiectelor la vară”.
Acest rezultat ne-a incitat la o scurtă analiză a neajunsurilor învățămîntului de ieri și de azi. în cei aproape 50 de ani de comunism școala a fost pusă în slujba memorizării unui bagaj cît mai mare de cunoștințe, care să permită reușita la numeroasele examene de admitere în învățămîntul liceal (chiar în două trepte) sau cel superior. Se ajunsese pînă acolo încît la lucrările scrise de la examenele diferitelor admiteri să se depuncteze orice abatere de la textul din manual, chiar dacă avea același conținut! Reușeau candidații care învățau cel mai bine materia pe de rost, ca pe o poezie. Odată ajunși cu diploma în buzunar, licențiații aveau un loc de muncă asigurat, ceea ce reprezenta o bună răsplată a efortului de memorizare pe care l-au făcut de-a lungul anilor de studiu. Apoi, ei constatau că nu sînt pregătiți corespunzător pentru munca pe care o vor presta sau că aspirațiile lor sînt altele. Nu puțini erau cei care se retrăgeau spre activități „călduțe”; de exemplu, inginerii – la compartimentele de organizarea muncii, scurtcircuitînd producția, economiștii – la cele de personal, evitînd contabilitatea, profesorii – la inspectorate, ocolind clasa. Pe elevii de atunci îi interesa mai mult învățarea prin memorizare, care asigura reușita la numeroasele admiteri, și mai puțin învățarea prin problematizare, de care aveau nevoie mult mai tîrziu, la locul de muncă. Problematizarea o făceau, cu mai mult sau mai puțin profesionalism, conducătorii de partid și de stat. Marile investiții se realizau la mișcarea uneori și involuntară a brațului „geniului Carpaților”. Monumente culturale și istorice, biserici, cimitire, sate întregi erau mutate sau rase de pe fața pămîntului la un simplu gest! Și iată că, acum, școala din „epoca de aur” a ajuns să fie evocată cu multă nostalgie. Un exemplu des folosit în a demonstra superioritatea ei comparativ cu cele străine era că mulți elevi americani confundau capitala României cu cea a Ungariei. Or, pentru elevii de dincolo de ocean nu prea era o mare deosebire între aceste două țări, deoarece ambele erau considerate sateliți ai U.R.S.S.-ului. însă, dacă în aceeași perioadă întrebai unii elevi români care sînt capitalele Guianei Franceze și Antilelor Olandeze, se producea cel puțin confuzie, deoarece era vorba de foste colonii. Sau, se exprima uimirea provocată de faptul că mulți elevi americani nu știau bine tabla înmulțirii, motiv pentru care foloseau minicalculatoare la operațiuni simple. în aceeași perioadă, elevii români aveau idei vagi despre calculatoare, iar rigla de calcul a rămas la modă în învățămîntul superior tehnic pînă în decembrie 1989!
în prezent, școala și mai ales reforma ei sînt criticate din motive mai mult sau mai puțin întemeiate. Se reclamă, de exemplu, faptul că mulți elevi nu mai fac eforturi însemnate pentru memorizare. La ce ar mai fi bună „toceala” cînd admiterea în cele mai multe instituții de învățămînt superior se face pe baza notelor din liceu și de la bacalaureat? Examenul de admitere s-a mutat la societățile comerciale sau alte organizații creatoare de cerere pe piața muncii. în cadrul interviului de angajare se verifică modul în care solicitanții comunică și, foarte important, se descurcă în unele situații-problemă. Or, tocmai aici este una dintre neajunsurile învățămîntului românesc: slaba utilizare a problematizării, ca metodă didactică, începînd de la clasele mici. Există o mare diferență între problemă și situația-problemă. Rezolvarea unei probleme înseamnă utilizarea unui algoritm de operații deja cunoscut. Situația-problemă înseamnă o confruntare cu noutatea, presupune existența unei experiențe anterioare și a unor elemente necunoscute. Crearea situațiilor problematice poate începe de la o simplă întrebare care incită la căutare și descoperire. învățarea centrată pe probleme face parte din grupa metodelor activ-participative. Această metodă antrenează plenar componentele de procesualitate (cognitive, afective și volitive) ale psihicului elevilor.slujba memorizării unui bagaj cît mai mare de cunoștințe, care să permită reușita la

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!