Testul de încredere

*Traian Băsescu – încrezător doar în aviația militară română, în chirurgii austrieci și în parteneri de dialog bahic cu persoane certate cu justiția

Așa cum era de așteptat, operația necesitată de președintele Băsescu a suscitat numeroase opinii, glumițe și chiar (răs)plata unor decontări amînate. În fond, nu operația în sine a prezentat interes, ci semnificația locului ales pentru „reparațiile” necesare, precum și etapele premergătoare deciziei. Deja opiniile sînt acum împărțite și chiar despărțite, și fiecare judecă acum – după varii criterii – opțiunea domnului președinte al României de a face o operație chirurgicală (nu foarte complicată) în afara țării. Desigur, justificarea opțiunii pentru Viena prin criterii de performanță medicală ar putea fi oricînd contraprobată cu alte nume de clinici chiar mai performante și mai renumite.
Mica mea hermeneutică ad-hoc pornește de la considerente economico-politico-etice, adică de la mijloace și scopuri urmărite, respectiv de la un continuum pe care l-am denumit deja Ecopolis.
Este oare un act patriotic ca șeful statului să se trateze în străinătate? Unii cetățeni români au înclinat să creadă că a nu împărtăși cu tot românul nivelul actual de trai și de sănătate este un afront la adresa ideii de solidaritate și de spirit civic. Primul cetățean al țării, spuneau acești concetățeni, ar trebui să dea dovadă de respect față de semenii săi și să accepte sistemul de sănătate de la noi, cu toate hibele și bubele cunoscute, chiar dacă, președinte fiind, ar fi beneficiat de tot ce este mai bun în sistem. Alții au considerat că sănătatea și securitatea celui care ne reprezintă în lume merită să beneficieze de cele mai avansate tehnici, indiferent de costuri. Care este ponderea celor din prima categorie și a celor din a doua se va vedea, în curînd, în sondaje.
Dar, dacă sîntem pentru varianta externă, de ce chiar în Austria? Au fost oare reînnodate legăturile din perioada, nu prea departe în timp, cînd Austria a avut președinția Consiliului Europei și în care s-au conturat opțiunile și atitudinile multora dintre statele cu pondere în UE referitor la integrarea noastră în Uniune? Sau lucrurile au vreo legătură cu implicarea tot mai consistentă a investitorilor din Austria în economia românească? Privatizarea BCR, prezența masivă a capitalului austriac în România și legăturile aeriene directe cu Viena (Iași și Bacău, doar în ultima perioadă) intră și ele în ecuația opțiunii prezidențiale? Nu mergem cu bănuiala paranoidă că Austria a fost (este) cheia conturilor ceaușiste, pentru care s-au tot făcut comisii de căutare și recuperare, dar este cunoscut faptul că mari investitori austrieci de origine română (gradul militar obținut în Securitatea română deja nu mai contează) se vor implica, în curînd, în informatizarea sistemului de sănătate din România.
Dar lucrurile trebuie privite și sub aspect medical propriu-zis. Și iar ne întrebăm: este bine ca șeful statului să depindă de structurile osificate și ideologizate ale sistemului actual de sănătate din România? Sau este mai bine să nu intre în morișca intervențiilor și compromisurilor politice și economice cu tagma medicală românească? De regulă, situațiile generate de importanța vitală a actului chirurgical și de insuficiența cronică a banilor pentru spitale duc la ocolirea legii și a criteriilor de echitate în alocarea fondurilor. Sînt notorii cazurile de estorcare de fonduri (de către spitale) de la primării și alte autorități locale care au avut nefericirea să aibă parte de îngrijiri de sănătate de urgență. În consecință, s-au dotat clinici, s-au alocat bani, s-au repartizat sedii etc. accentuînd astfel caracterul (încă) feudal al sistemului. Dacă s-a dorit evitarea unor asemenea situații atunci decizia prezidențială de a ocoli sistemul autohton este lăudabilă, compensînd astfel eventualele pierderi de imagine generate de acuza de nesolidarizare cu cetățeanul român de rînd. Dar mai apare și aspectul strict profesional. Are șeful statului încredere în calificarea profesională a medicului român? Simpla amintire a doctorului Ciomu poate trezi fiori de groază în anturajul feminin al președintelui. Dar poate și convingerile ideologice și politice ale medicilor români ar putea cîntări în balanța deciziei de a evita, discret (?) România. Se știe că mulți medici, îndeosebi chirurgi, au (încă) orientare PSD-istă și mai puțin PD-istă sau PNL-istă. O operație făcută de un chirurg cu carnet de UDMR ar fi ridicat, probabil, ratingul electoral al acestei asociații care nu este partid politic (dar care se află la conducerea postdecembristă a țării în mod constant), deși poate această pată de culoare ar fi dat bine în ochii mătușii Europa și ai unchiului Sam.
În fine, apare la orizont și problema modului de deplasare spre Viena a celui mai votat dintre români. În timp ce presa monitoriza atent aeroportul Henri Coandă (Otopeni) și chiar Băneasa, serviciile de protecție și pază i-au recomandat președintelui să opteze pentru un aeroport militar. Desigur, sîntem în plin război împotriva teroriștilor, iar știrea despre iminenta deplasare a șefului statului ar fi pus în pericol nu doar viața acestuia, ci și a pasagerilor de pe un aeroport civil. Iată, deci, că iubirea față de semeni a cîntărit mai greu în comparație cu pierderea de imagine generată de plecarea discretă de pe aeroportul militar. Faptul că șeful statului are o iubire aparte (nu tocmai secretă) față de structurile militare și de informații poate face subiectul altor comentarii, deși această sensibilitate față de rolul și locul serviciilor speciale a trezit unele suspiciuni legate nu doar de trecutul șeful statului, cît, mai ales, de viitorul țării. Într-un foarte recent material de analiză a (reformei) sistemului de sănătate din România, efectuată de un institut din Stockholm, numele președintelui României este grafiat după cum urmează: Trajan Basecu, ca un posibil răspuns la negarea apartenenței domniei sale la „secu”: Basecu.
Cred că, la urma-urmei, totul poate fi văzut ca un test de încredere. Dacă adăugăm la considerațiile de mai sus opțiunea prezidențială pentru dialog bahic cu mioriticul și macedonicul finanțator al fostei echipe militare a fotbalului românesc aflat temporar și (ne)întîmplător sub urmărire penală testul de încredere se poate transforma, încet, dar sigur, într-unul de neîncredere. (Liviu DRUGUS, Universitatea Bacovia)e, pentru care s-au tot făcut comisii de căutare și recuperare, dar este cunoscut faptul că mari i

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!