Bani galbeni pentru zile negre

Ovidiu PAULIUC

De ani de zile se tot vorbește despre megaproiecte, megainvestiții, superplanuri și armate de investitori. Aeroport, parcuri industriale, hoteluri, fabrici, zone rezidențiale, turism, bază NATO, șosele… Investitori, însă, ioc. De cîtva timp, totuși, autoritățile au declanșat o luptă acerbă pentru a aduce și așa ceva pe la noi, că ne-au cam luat-o mulți înainte. Și unde poți avea șanse mai mari de reușită, decît acolo unde există foarte mulți oameni? în China, că doar dintr-atîția, s-or găsi cîțiva să vină și aici, că oricum au împînzit globul. Și dă-i, și luptă, în speranța că pe maldărele de hîrtie, adunate sub titulatura „strategii de atragere a investitorilor străini”, își va așterne cineva privirea oblică. Numai că, în buna și curata tradiție a politicii românești, recte băcăuană, lupta surdă dintre Consiliul Județean, Prefectură și Primăria Bacău, cei trei poli ai puterii locale, își lasă amprenta și în acest domeniu. Rezultatul: nu avem cu ce să îi momim pe chinezi sau oricare străini cu bani or fi ei.

Cînd primul chinez a călcat la Buhuși, să se intereseze de vechea fabrică de postav, chiar s-a crezut că orașul va reveni la viață. Lungii ani în care s-au furat continuu pături și material textul, iar mai apoi lungii ani în care fabrica a rămas în paragină, ar fi urmat să fie dați uitării. Chinezii au venit, s-au uitat lung, autoritățile au și trîmbițat că totul este ca și perfectat. Apoi, liniște. La o altă mare societate de textile din Bacău a fost anunțată sosirea a 1.500 de muncitori din China. A fost anunțată, că pe nimeni nu îl doare gura să spună. Sindicatele au avut o poziție cel puțin ciudată și au spus că asiaticii nu au ce căuta aici, dar nu fiindcă ar ocupa locurile de muncă ale băștinașilor, ci fiindcă nu le sînt asigurate condiții de trai și salarii decente.
Cît despre prezența chinezilor la Parcul Industrial HIT, sau la Aeroport, se pare că va mai trebui să curgă ceva apă pe Bistrița, dar și mulți șefi de instituții locale să se mai schimbe. Pînă atunci, se pare că rămînem cu cei vreo doi-trei chinezi care investesc sos de soia prin bucătăriile cîtorva restaurante.

Chinezii, aceste struțo-cămile ale comunismului cu față umană, nu mai încap în granițele lor. Au început să cumpere pînă și marile afaceri din Statele Unite ale Americii, ambalate în mărci de prestigiu. Se tot spune că se apropie vremea cînd, pe lîngă engleză, va fi bine să știm și chineza sau indiana, ca să ne putem descurca în viață. însă Uniunea Europeană se strînge precum ariciul, fiindcă nu prea vrea să audă de concurența ieftină a asiaticilor. Guvernul român aplică aceeași tactică și pune sub lupă toate investițiile venite din acea zonă. în același timp, șefii județului se dau de ceasul morții să agațe măcar vreo cîțiva chinezi pînă la 1 ianuarie 2007, dată după care nu vom mai pupa nici un ban de la ei. Șefii Bacăului ar trebui, însă, să se gîndească mai întîi să avem o infrastructură mai bine pusă la punct și multe alte facilități pe care yuanul chinezesc să alunece ușor, în avantajul nostru. Cînd vom fi în stare să facem măcar unul dintre aceste lucruri bine, cînd orgoliile politice nu vor mai prima în fața intereselor economice generale, vom putea visa și la aeroporturi verzi pe pereți.ții să agațe mă

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!