Lecția de limba română

Toți – o apă și-un pămînt!

Pămînt și apă nu sînt (gramatical) numai două substantive comune, care devin proprii (scrise cu inițială versală) cînd denumesc anumite pămînturi și anumite ape – ci sînt și două elemente dintre cele mai vitale pentru omenire. Iar cînd sînt pomenite împreună, într-o frază poetică, ele capătă înțelesuri noi, expresive. Să ne amintim de cele patru versuri eminesciene din „Scrisoarea III”: „âmpărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă,/ Au venit și-n țara noastră de-au cerut pământ și apă;/ Și nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,/ Cum veniră, se făcură toți o apă și-un pământ”.
Dacă în propoziția finală expresia „pământ și apă” semnifică funcția vitală a cuvintelor, în propoziția coordonată adversativă „o apă și-un pământ” poetul sugerează rezultatul invaziei pe pămîntul patriei noastre: zdrobire, nimicire; adică, ceea ce au pățit hoardele cotropitoare în goana lor de expansiune și exploatare.
Dar și fiecare dintre cele două cuvinte poate deveni expresiv (metaforic) atunci cînd, de pildă, Ștefan cel Mare evocă, într-un monolog, pe „moșii voștri” (Manuil, Goian, Știbor etc), adăugînd: „Și pe oasele lor s-a așezat și stă pământul Moldovei, ca pe umerii unor uriași” („Apus de soare”, act III, scena 8). Tot așa cum versul „Pământul are loc pentru toți” (Raum fur alle hat die Erde) al lui Schiller, din poezia „Vânătorul din Alpi”, care reflectă gîndirea și sentimentele sale referitoare la raporturile ce trebuie să existe între toate viețuitoarele lumii; pledoarie pentru relații amicale, frățești, împotriva nesățioșilor, dar și a spiritului acaparator și dominator al celor ce dețin puterea. Nu este nevoie să mergi pînă la „capătul pământului” (lumii) – adică pînă acolo de unde ai plecat – ca să-ți dai seama că Terra e o planetă rotundă și că pe dînsa încap multe nații și ființe, care se zbat să-și apere bucățica de pămînt moștenit de la strămoșii lor. Mai există însă și „Terra ignota” (Pămînt necunoscut), regiuni întinse neexploatate ale planetei, așa cum există și-n alte domenii ale științei și filozofiei, unde orice problemă nelămurită (încă) constituie o „terra ignota”.
Revenind la cei care lucrează pămîntul – oriunde s-ar afla ei – aceștia au scornit multe zicale, în care „obiectul muncii” lor a devenit mijloc de comparație cu faptele lor. I-a învățat viața să fie „cu picioarele pe pământ” (cu simțul realității), atunci cînd „domnii” de la oraș vin în campanie electorală și le promit „cerul și pământul” („promettre la lune”, cum zice francezul); iar după ce ajung în Parlament „parcă i-a înghițit pământul” (ils ont soudainement disparu), nu-i mai vede nimeni prin sate. Că așa-i „obiceiul pământului” (les us et coutumes), mai ales pe la noi, unde întîlnim și blestemul: „Nu i-ar mai răbda pământul!”, îndreptat împotriva celor care îi mint și-i asupresc.
Cît despre apă, fie ea dulce (de la izvor), minerală, plată, sau „apă de ploaie”, românul nostru are multe zicale, potrivite pentru diverse situații, care se întîlnesc și în vorbirea altor popoare: „A fi toți o apă și-un pământ” (fr. „ëtre tous egaux”), era o zicală convenabilă pe vremea comuniștilor, mai ales pentru cei care „nu aveau după ce bea apă” („to have nothing to eat”, cum zice englezul); sau pentru cei învățați „a pescui în apă tulbure” („to fish in troubled water”); ori „a bate apa în piuă” („battre l’eau”), cînd vor să lungească vorba. O situație grea suferită de românii noștri în ultimul timp a fost cînd tot avutul lor „se ducea pe apa Sâmbetei”, inundați de apele Dunării și ale altor rîuri; zicală păstrată din vechime, Sâmbăta fiind un rîu care se vărsa în Infern și care fierbea toată săptămîna, doar Sîmbăta se potolea.
Dar să-l lăsăm pe fiecare „în apele lui” („to let alone”) pentru că fiecăruia „îi vine apa la moară” (se schimbă); ori „să înoate în ape liniștite” („still waters have deep boltoms”). Dar să nu uităm că atît apa (aqua), cît și pămîntul (pavimentum), de la strămoșii noștri latini le avem. (Prof. Marin COSMESCU) tot avutul lor „se ducea pe apa Sâmbetei

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!