Agroturism în sînul familiei adoptive

Valea Nistoroaiei, pe malul drept al Oituzului, în satul Hîrja, va intra curînd în circuitul agroturismului băcăuan. Aici, Asociația „Copii în Sînul Familiei” a construit deja o gospodărie, pe care a amenajat-o ca pensiune și în care cei mai mari dintre cei 17 copii din centrul rezidențial al asociației vor învăța să o întrețină și să ofere turiștilor serviciile de care au nevoie. Copiii cunosc traseele turistice din Munții Oituzului, vorbesc limba engleză și participă frecvent la treburile gospodărești din centrul rezidențial, în care au animale domestice și un teren cu fîneață. Amatorii de agroturism se dau în vînt după traiul la țară și vor să cunoască modul de viață al țăranilor. Copiii din Hîrja vor să le pună la dispoziție asemenea servicii. Locul este o zonă patriarhală, cu oameni pașnici, unde parcă s-a oprit timpul în loc. O zonă cum greu se mai poate găsi, chiar și în România.

Pe Valea Nistoroaiei ajungi ușor din șoseaua care străbate, de la Onești spre Brașov, toată Valea Oituzului. Treci podul peste Oituz și nu începi bine să urci spre coasta muntelui, că satul se și termină. Ultima casă din sat este, aici, a copiilor îngrijiți de asociația condusă de Betty Grigoraș, pensiunea „Trifoi”. Drumul de munte trece mai departe, pe lîngă firul subțire, dar zglobiu, al Nistoroaiei și se afundă în pădurea care începe chiar de la gardul pensiunii. în bătătura pensiunii a trăit, cîndva, o familie obișnuită din Hîrja. Renovată, modernizată, casa lor arată acum cu totul altfel. în curte au mai rămas, însă, cîteva dintre acareturi. Un beci boltit te duce cu gîndul la butoiașele cu brînză și cu țuică și la borcanele cu murături, iar vechea cușcă a cîinelui își așteaptă un nou locatar. Pe un fel de prispă, și ea modernizată, o sobă de tuci îți aduce aminte de bucătăria bunicilor. Urci, pieptiș, un dîmb de lîngă prispă și vezi toate acestea ca-npalmă, pînă la piscurile depărtate ale munților.

Familia cu nouă fete și opt băieți

Asociația „Copii în Sînul Familiei” a fost înființată în 1993, iar copii au fost aduși în 1994, cînd aveau doi-trei ani. Doar cîțiva au venit direct din familii. Unii sînt orfani de ambii părinți, alții, numai de unul. „Am avut, inițial, numai două case pentru ei, în Hîrja, dar am achiziționat-o și pe a treia. Dintre copii, anul acesta două fete au dat examen la liceu, iar una a intrat la cel mai bun colegiu din Onești, cu media 9,20, și sîntem foarte mîndri de ea. Facem și sport cu ei, avem chiar o echipă de handbal, cu profesor din Onești. Sînt, aici, nouă fete și opt băieți” – spune Betty Grigoraș. Ideea de a crea copiilor un viitor a venit, firesc, din realitate. Mulți dintre copiii din centrele rezidențiale nu știu încotro s-o apuce cînd împlinesc 18 ani. „Avem copii care au, deja, 16 ani, spune directorul asociației din Hîrja. Cînd cresc, se pot ocupa de turism, aici, în sat. Vrem să dezvoltăm o zonă turistică, împreună cu cei de pe toată Valea Oituzului. Copiii învață cum trebuie să țină o pensiune, cum trebuie să primească turiștii. Cei care au plecat la licee fac studii speciale de turism și alimentație publică, tot în ideea de a dezvolta acest proiect. Crescuți în zonă, naturalizați, ei cunosc lumea, locurile și este mult mai bine să rămînă aici, să facă ceva, decît să plece în lume, unde nu-i ajută nimeni”.

Modern și patriarhal, la un loc

Pe cei mai mari dintre copii din Hîrja nu i-am văzut, cînd am ajuns la pensiune. Erau la lucrul cîmpului, pe fîneață. Am văzut, însă, una dintre căsuțele în care trăiesc: camera living-ul, dormitoarele, bucătăria și sala de mese. Mobilier modern, televizoare și rafturi întregi de CD-uri. „Avem 12 angajați aici – spune directorul Centrului -, pentru că avem și copii de vîrste mici, de cinci ani. Ei trăiesc într-un sistem familial, cîte șase copii într-o casă, cu o mamă lîngă ei. Banii pe care îi vom face din pensiune se vor întoarce înapoi la copii, în sistemul lor de îngrijire. Deocamdată, finanțarea vine din Anglia. Dacă proiectul va merge, noi vom mai construi o pensiune sau două, în aceeași idee. Practic, e vorba de turism combinat cu o activitate socială”. Aproape nimic nu deosebește casele copiilor de pensiunea de pe Valea Nistoroaiei, cu dormitoare curate, living modern, bucătărioara aprovizionată cu de toate. Pe rafturi, văd borcane cu dulcețuri fel de fel. „Acum ne înscriem într-o asociație de ecoturism – spune Betty Grigoraș. Vrem să promovăm turismul care se bazează pe hrană ecologică. Avem în zonă niște gospodine în vîrstă care fac dulcețurile de afine și zmeură culese direct din pădure și deschidem și un magazin cu produse ecologice. Dezvoltăm, astfel, mai multe servicii care vin în întîmpinarea localnicilor, cu mai multe locuri de muncă și venituri pe măsură, dar dezvoltăm și turismul în aer liber, activ, nu static”. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!