Privatizarea corupției

Tot ce s-a întîmplat în ultima perioadă pe scena politică românească, culminînd cu misterioasa fugă a „marelui” om de afaceri sirian, Omar Hayssam, foarte cunoscut în cercurile sus-puse ale lumii arabe și care avea o pasiune nebună pentru acțiuni subversive de genul „terorism internațional”, produce nu numai adîncirea crizei politice și de imagine în care se zbate statul român, dar, ceea ce e și mai grav, scoate în relief un aspect ce devine din ce în ce mai îngrijorător pentru soarta tuturor românilor, pentru stabilitatea instituțiilor statului: ascensiunea marilor grupuri de interese atît din interiorul, cî și din exteriorul țării și imixtiunea lor în economic și politic. Iar noi nu sîntem altceva decît victime inocente ale unor mari diversiuni, ale unor mari operațiuni de manipulare a emoțiilor, stărilor, sentimentelor, credințelor și speranțelor noastre, la care ne supun astfel de grupuri.
„Cazul Hayssam”, emblematic pentru modul în care se fac jocurile în spatele cortinei politice de la noi, demonstrează foarte clar că sub acoperișul unor structuri ale statului român, grupurile de interese își văd nestingherite de jocul lor care, din nefericire, devine extrem de periculos atît pentru siguranța națională,cît și pentru cea a cetățenilor. „încă vedem structuri ale statului ticăloșit acționând în viața de zi cu zi, încă ne jucăm cu infractori care ne scapă, încă avem tentația să răspundem la comenzi politice, încă există în instituțiile statului tentația de a se considera clanuri”, afirma, iritat, președintele Băsescu cu privire la efectul produs de explozia bombei Hayssam. Cu toate acestea, președintele ori era în cunoștință de cauză, închizînd ochii – ca în atîtea alte cazuri – în fața murdăriilor politice care au pătat imaginea președinției, ori ar trebui să caute vinovații în propria curte, în special printre cei din cadrul CNI (Comunitatea Națională de Informații), organism creat din inițiativa domniei sale, sau chiar printre unii consilieri prezidențiali însărcinați cu probleme de securitate și informații. Este inadmisibil să existe atîtea goluri în activitatea serviciilor de informații, fără a se lua măsuri ferme pentru eliminarea unor prezumtive acțiuni subversive, mai ales că au existat mai multe note informative care atenționau asupra pericolului pe care-l reprezintă pentru statul român persoane de teapa lui Hayssam, Iskandarani, Jihad Ibrahim El Khali (Jihad – Război Sfânt!) și alții. Dar, așa cum spunea și analistul și scriitorul Stelian Tănase – „Sunt destule personaje în România care nu ar fi vrut să-l vadă pe Hayssam în proces. Cred că tipul le-a și spus: dacă nu se face nevăzut, vorbește. Și dacă vorbește, reputații, averi, cariere se vor prăbuși. Nu era deloc dispus să tacă și să meargă la închisoare de dragul nimănui. Așa că s-au găsit destui să îi sară în ajutor. Era de 20 de ani conectat cu Securitatea și afacerile ei negre. La vechimea asta se știa cu toată lumea din zona spionajului, a combinațiilor necurate, a tunurilor economico-financiare și bineînțeles cu coloneii și generalii aferenți. Or, afacerile mari după ’89 au fost plesnite de ex-securiști, de la falimentarea băncilor la contrabanda cu țigări și alcool și la privatizările oneroase. Avea relații suspuse și printre politicieni, printre care se învîrtea cu dexteritate, împărțind plicuri. Călătorea în delegații oficiale în avionul prezidențial, unde se găseau firește și șefii serviciilor speciale. Băsescu poartă în primul rând răspunderea de a fi conlucrat cu șefii serviciilor respective, de a-i fi menținut în post, de a-i fi protejat. Nu știu câtă incompetență, lipsă de onestitate și interese proprii sunt amestecate în povestea asta. Dar cred că Băsescu este propria lui victimă. S-a lăsat ca un copil, mințit, aburit, ficțional, prostit de aerul de mari experți, de maculatura care i-a fost vârâtă sub nas sub numele pretențios de rapoarte”.
Conform investigațiilor întreprinse de ziarul „Gardianul” în acest caz, ca și surselor cu acces direct la informații, „sunt cel puțin trei motive care ar justifica o scoatere «ordonată» din țară a lui Omar Hayssam, pe baza unui plan pus în aplicare cu ajutorul unor instituții importante ale statului român. Primul dintre acestea ar fi implicarea unuia sau a unor servicii de informații din afara României, cu interese de natură operativă ce privesc o relație directă cu Hayssam. Un al doilea motiv ar fi reprezentat de grupurile de interese care se temeau, pe bună dreptate, de posibilele declarații pe care le-ar fi făcut Hayssam. De asemenea, conexiunile lui Hayssam cu anumite servicii de informații românești riscau să fie dezvăluite și să evidențieze modul în care acesta a fost folosit informativ de-a lungul timpului. Fostul președinte Emil Constatinescu a dezvăluit deja, printr-o declarație publică, faptul că Omar Hayssam a fost în legătură cu cel puțin trei servicii de informații din țări diferite (Rusia, Siria și România), afirmație care, deși incompletă, oferă baza unor răspunsuri cu privire la cine ar fi avut interese de a-l «ex filtra» pe Hayssam din România” (Dan Badea, ziarul Gardianul).
Este foarte clar ce se întîmplă acum în România și devine și mai clar pentru cetățenii ei că adevăratul scop al organizațiilor politice și al reprezentanților acestora în guvern și parlament nu este lupta împotriva corupției și structurilor mafiote, ci lupta acerbă pentru conservarea puterii și a privilegiilor oferite de aceasta. Valorile materiale – într-un cuvînt, bogățiile și resursele acestei țări – au fost distruse sau vîndute cu bună știință conform intereselor de grup. Am asistat, de-a lungul celor peste 16 ani de democrație, la devalizarea băncilor, la vinderea combinatelor ca fier vechi, la tăierea cu bestialitate și fără discernămînt a fondului forestier, la distrugerea agriculturii, industriei ușoare și turismului, la deteriorarea atîtor construcții începute înainte de decembrie 1989, la falimentarea cu bună știință a vîrfurilor de lance ale unor importante ramuri ale industriei românești, la mari tunuri financiare, la diversiune și manipulare, la prostirea și îndobitocirea unei populații sărăcite și fără perspective în fața viitorului traumatizant al integrării europene.
Să nu uităm că potrivit ultimei radiografii economice, principalele sectoare ale economiei românești sînt deja controlate de mari companii europene. Astfel, pe lîngă o serie de produse de consum ale căror mărci aparțin unor companii europene și în telefonie sau construcții, cele mai mari nume sînt tot ale unor companii străine; sectoarele industriei grele au ajuns pe mîna investitorilor din afară, cel mai frecvent din privatizări făcute în detrimentul statul român. Practic, tot ce înseamnă distribuție de gaze în România este gestionat de nemți și francezi, la fel și sectorul de electricitate, al cimentului, al petrolului – unde austriecii de la OMV, care au achiziționat Petrom, dictează piața, al siderurgiei și nu în ultimul rînd al băncilor. Nimic nu va mai fi controlat din interior, pentrtu că vom fi aserviți marilor interese din afară, cu sprijinul structurilor interioare de care mereu amintește și președintele Băsescu. Sau sînt doar vorbe trucate pentru manipularea fricii înnăscute a românului față de instabilitatea și fragilitatea unui sistem corupt pînă la vîrfuri?! (Romulus Dan BUSNEA)derea de a fi conl

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!