Scripta manent

Practici vechi, năravuri noi

* Documente care au exprimat adevărul
în privința drepturilor românilor

în Arhivele Statului din Napoli se păstrează raportul întocmit de către Emil Richtoffen – consulul Prusiei la Iași, om politic care a făcut parte din Comisia de informare asupra abuzurilor săvîrșite de Nicolae Conachi Vogoride, caimacamul Moldovei, urmașul lui Th. Balș. Din comisia respectivă au mai făcut parte: Basily – reprezentantul Rusiei, Talleyrand – trimisul Franței, Benzi – politician sard și alți comisari. Toți reprezentanții puterilor „protectoare ale Principatelor Dunărene” au redactat „Raportul general al comisiei Congresului de la Paris”, pe care l-au semnat toți în ziua de 18 aprilie 1858, iar după aceasta l-au expediat către capitala Franței.
în afară de documentul privind situația generală, fiecare consul, membru în comisia respectivă, a mai întocmit cîte un raport special. Dintre aceste documente, cel mai amplu și analitic, principial și corect a fost acela scris de consulul Prusiei în capitala Moldovei.
Din capul locului diplomatul respectiv și-a exprimat regretul că discuțiile lui cu reprezentanții Franței și Rusiei au fost „infructuoase”, deși a căzut de acord cu ei în dezbaterea majorității problemelor discutate.
Observațiile înscrise în raportul adresat baronului Manteuffel, aflat la Berlin în momentul respectiv, au fost rezultatul studierii problemelor abordate „de-a lungul șederii în Principate”, nu al momentului. Pentru ca observațiile sale să poată fi urmărite mai ușor, el le-a prezentat în ordinea în care au fost abordate și tratate de cei șapte comisari. Guvernul regal al Prusiei urma să găsească observațiile sale utile și necesare pentru pregătirea diplomaților care urmau să participe la viitoarele discuții din capitala Franței.
Prima observație a exprimat convingerea că „vocile exprimate în cele două adunări cu privire la organizarea viitoare a Principatelor sunt identice”. Discuțiile purtate asupra problemelor abordate au fost considerate drept „consecințe directe și naturale ale vicisitudinilor prin care au trebuit să treacă” aceste state ale românilor. „Gospodoratul”, ca formă de guvernămînt, n-a putut să funcționeze niciodată, deși a fost protejat de anumite garanții din partea Rusiei. Membrii Comisiei și-au exprimat, într-o manieră imparțială, punctele de vedere asupra complicațiilor viitoare, dacă acesta va fi păstrat. Răul nu va putea fi înlăturat, deoarece „abuzurile sunt iremediabile” prin asemenea instituție. Pătrunși de adevărul situației, aleșii românilor au cerut prinț străin „ca expresia cea mai înaltă și cea mai completă a principiului stabilității” guvernamentale. Același principiu a fost considerat drept „bază solidă al respectului autonomiei naționale”, în condițiile în care nu au fost precizate drepturile suzeranității otomane. Aceasta nu a fost exercitată decît în vederea satisfacerii „cupidității unor oameni de stat otomani”. Diplomatul Prusiei a precizat că „interesele generale ale Europei, ale Imperiului Otoman, ca și ale Principatelor” impuneau „satisfacerea deschisă, imediată și practică” a solicitărilor exprimate de către națiunea română prin Adunările Ad-hoc. El a considerat că Regulamentele Organice au creat condițiile favorabile dezvoltării ideilor și luptelor pentru unitatea națională, pe care Austria și Poarta le condamnau în perioada respectivă ca fiind „revoluționare”. Diplomatul Prusiei a considerat drept practică și viabilă ca soluția conducerii statului unit România să fie încredințată unui prinț pus sub „controlul unei Adunări Naționale”. Respectul domiciliului, al libertății individuale, al proprietății, al egalității în fața legii, precum și toate celelalte au fost apreciate „drept bază a unei societăți bine organizate”. Acestea nu pot fi garantate de un parlament, un guvern, un conducător de stat călăuziți de intrigă, de corupție, lăcomie, oameni care confundă bugetul unui stat cu buzunarul propriu. Acesta a fost motivul pentru care membrii Divanurilor au cerut „supunerea străinilor jurisdicției țării”, scoaterea privilegiaților de sub jurisdicția consulilor străini. Această situație se datora faptului că în imperiul sultanilor se aplica principiul religios al mahomedanismului față de supușii musulmani. Aceasta era una dintre căile prin care Poarta putea compromite foarte mult exercitarea autonomă a guvernării Principatelor Dunărene. Jurisdicția consulară trebuia înlăturată.
Ocupația militară austriacă a fost înlăturată cu mari dificultăți, ca și opoziția cercurilor economice și politice imperiale din Austria. în această perioadă a fost elaborată doctrina penetrației economice a capitalismului austriac în Principatele Române, fără ocuparea militară și politică a acestora. Economistul Stein a elaborat doctrina căilor de subordonare și înrobire economică a națiunii române de către imperiul condus de Habsburgi. La loc fruntaș au fost stabilite: monopolul navigației pe Dunăre, exploatarea minelor, a pădurilor, a cerealelor prin companii privilegiate, ca și prin alte mijloace similare. Cercurile conducătoare imperiale au fost ușor convinse asupra faptului că înrobirea economică a neamului românilor o va asigura pe cea politico-religioasă. Diplomația austriacă s-a aliat cu cea otomană în scopul manifestării celei mai înverșunate opoziții în fața celorlalte puteri, care voiau să asigure crearea unor condiții favorabile progresului societății românești prin făurirea statului unit al românilor.
Este surprinzător faptul că guvernanții contemporani ai României nu au învățat nimic din lecțiile dure ale trecutului poporului, la conducerea căruia s-au instaurat prin promisiunile cele mai democratice, dar după preluarea frîielor statului român au uitat ce au vorbit în campaniile electorale.
Instalarea controlului austriac asupra principalelor bogății naționale – petrolul, gazele naturale, a industriei de bază, a băncilor, realizate prin tratative secrete, care asigură miniștrilor venituri colosale, nu constituie mijloace democratice și corecte din partea guvernanților și politicienilor. (Prof.dr. Dumitru ZAHARIA)partea Rusiei. Membrii Comisie

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!