Ilie Verdeț – povestea unuia dintre cei mai înverșunați comuniști

Doar amintirile cîtorva bătrîni sau cele rămase în puținele fotografii din școala primară din colonia minieră din satul Șupan, fosta comună Comănești, se mai păstrează prin orașul care i-a fost loc de naștere lui Ilie Verdeț, unul dintre prim miniștrii ceaușiști, cel care a rămas în istorie și ca prim-ministru de 20 de minute post revoluționar, apoi ca fondator al Partidului Socialist al Muncii (PSM). Istoria lui Verdeț, cu multe, foarte multe pete întunecate, ca de altfel a tuturor „marilor luptători comuniști”, care aveau ceva de ascuns în trecutul care nu cadra cu cerințele de „origine socială sănătoasă”, se oprește, abrupt, undeva la finalizarea celor patru clase primare în colonia minieră. Cam aceea este perioada în care i se pierde urma, după ce se desființează colonia din satul Șupan. Era perioada în care se electrifica masiv în România, dar colonia minieră era mult prea mică pentru a intra în programul de electrificare, așa că a fost desființată cu totul. Cu toate acestea, unul dintre locuitorii din Lăloaia își amintește mai ales de cel care l-a propulsat pe Verdeț, un fost ministru al cultelor, localnic, care supraveghea cu pistolul „ordinea de partid”.
Potrivit actului de stare civilă de la Primăria Comănești prin care este înregistrată nașterea lui Verdeț, părinții acestuia s-au numit, de fapt, Verdetz. Adică, un nume deloc românesc. „în ziua de zece ale prezentei luni (mai 1925, n.r.), la orele cinci, s-a născut la casa părinților săi din satul Șupan, comuna Comănești, un copil de sex bărbătesc căruia i s-a dat prenumele Ilie, numele de familie fiind Verdetz, fiu al domnului Alexandru Verdetz, de ani 33, de profesie miner, (…), și al doamnei Ana Verdetz, născută Popescu, de ani 26, de profesie casnică. Nașterea a fost declarată de Alexandru Verdetz, în calitate de tată, care ne-a înfățișat copilul”, se precizează în actul de naștere frumos caligrafiat de grămăticul vremii. Misterul asupra numelui de Verdeț, cu care s-a afișat și a defilat apoi tot timpul Ilie, pare să se regăsească într-o mențiune care apare în același document. „în anul 1964, la cererea unui anume Gheorghe Mogîldici s-a eliberat un nou certificat de naștere. Mențiunea din Registrul nașterilor nu face nici o precizare cu privire la o eventuală schimbare de nume, dar este posibil ca atunci să fi survenit schimbarea, și „tz-ul” din coada numelui său original de familie să se fi preschimbat în «ț»-ul” românesc”, ne-a spus Mihai Pal, funcționar la Primăria Comănești. Eliberarea unui nou certificat de naștere, „puțin” modificat, pare destul de plauzibilă dacă ne gîndim că politica de partid de la acea vreme făcea paradă de patriotism și românism, iar numele de Verdetz numai românește nu suna. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, în 1964, Ilie Verdeț se afirmase destul de puternic în ierarhia politică a partidului și un astfel de nume cu „tz” în coadă n-ar fi dat prea bine în autobiografia sa.

Colonia minieră, locul unde a făcut școala primară

Colonia minieră din Șupani număra nouă case. Printre acestea se regăsea și cea a familiei Verdetz, după toate probabilitățile sosită în zonă din alt colț de lume. „în registrele de nașteri de la Primăria Comănești, numele de Verdetz sau Verdeț nu se mai găsește pînă la ei. în mod cert au venit și s-au stabilit aici la muncă, la mină, și cei care veneau din altă parte își găseau locuință în colonia minieră de la Chiricel, așa se numea locul respectiv”, a mai spus Pal. Tot aici exista și o școală primară de patru clase. O fotografie din acea vreme este păstrată de fiica uneia dintre fostele colege de școală ale lui Ilie Verdeț. „Din păcate, eu nu știu să vă spun care este Ilie Verdeț din acest grup. Cînd trăia mama, ni-l mai arăta din cînd cînd, mai ales că ajunsese mare, la București, dar nu l-am băgat în seamă. Eu eram cu gîndul la joacă, nu-mi trebuia să mă uit pe fotografiile ei”, ne-a povestit Mădălina Sporici, fiica Mariei Crăciun, colega de școală primară a lui Verdeț. Acum, din colonia de la Chiricel nu a mai rămas decît un islaz, nici măcar o ruină nu mai indică o fostă vatră de sat. Nici arhiva școlii de la Chiricel nu se mai știe pe unde a ajuns. Bătrînii își mai amintesc, totuși, că băiatul i-a urmat destul de repede tatălui la munca în mină și de aici a fost propulsat imediat după 23 august 1944 „în munca de partid”. Ilie Verdeț spunea el însuși că a început să lucreze în mină de la 12 ani și a renunțat la școală pentru că i se îmbolnăvise tatăl și nu avea alte surse de existență. Greu de spus cît este adevăr și cît legendă, pentru a masca un eventual abandon școlar.

Mitriță Hagiu, un ministru al cultelor cu pistol

Constantin Gherasim este un fost activist de partid care, la cei 74 de ani ai săi, își amintește mai multe despre Mitriță Hagiu, ministru al cultelor de loc din Comănești, cel care l-a propulsat mai apoi pe Verdeț spre vîrful puterii în București. Gherasim își amintește de ședințele de celulă care se țineau în casa lui „Costică Stanciu, care a fost doar doi ani locotenent de securitate și care numai pentru asta are acum o pensie de 10 milioane de lei”, și la care participa și Mitriță Hagiu. „Era un fel de președinte de plasă, venea cu pistolul în brîu și după ședințele de celulă se lăsa cu chef”, spune bătrînul și face șmechește cu ochiul. El pare încă să-i poarte un fel de ranchiună lui Hagiu, pentru că acesta își trimitea oamenii să sară gardul în curtea părinților și să-l cheme să le cînte la muzicuță, cînd se îmbăta lăutarul „oficial”. De regulă, după miezul nopții. „Hagiu a fost cel care l-a tras după el pe Verdeț, dar pe vremea cînd făceau petrecerile la cîteva case de a mea, Verdeț încă nu era pe la partid. Pe vremea lui Hagiu era Partidul Muncitoresc, nu cel Comunist. După 23 august 1944, era nevoie de cadre tinere, cu origine socială sănătoasă, buni de muncă, iar Verdeț le avea pe toate astea. în rest, eu nu l-am cunoscut personal și nici nu am auzit să mai aibă rude pe la noi”, spune Gherasim.

Sechestrat de mineri în Valea Jiului, președinte de partid după’89

Numele lui ilie Verdeț se leagă de prima mișcare de amploare anticomunistă, aceea din 1- 3 august 1977, de la Lupeni. Pe acea vreme era prim vice prim ministru și, la o zi după ce peste 25.000 de ortaci se adunaseră în incinta minei nemulțumiți de mărirea cu cinci ani a perioadei de pensionare, Ilie Verdeț, însoțit de un alt ministru, Aurel Pană, s-au dus în mijlocul mulțimii pentru a liniști spiritele. Se miza pe faptul că Verdeț provenea ca formație profesională din rîndul lor. A făcut, însă, o mișcare total neinspirată: le-a cerut minerilor să se separe, de o parte cei care erau membri de partid, și de o parte ceilalți. Acesta a fost momentul în care Verdeț și Pană, conform mărturiilor conducătorilor grevei din acea vreme, erau cît pe ce să fie linșați de mulțime. Au stat sechestrați, o noapte și aproape întreaga zi de 3 august, în cabina portarului. Cei care îi păzeau nu aveau voie să le dea decît apă și să îi ducă pe rînd la toaletă. Verdeț a fost și cel căruia i-a revenit sarcina să-l anunțe pe Ceaușescu de eșecul negocierilor cu minerii. Mai tîrziu, Verdeț s-a implicat personal în reprimarea mișcărilor de pe Valea Jiului, iar pentru actele sale de „bravură” Ceaușescu l-a răsplătit, doi ani mai tîrziu, cu funcția de prim ministru. Revoluția l-a prins pe Ilie Verdeț pe holurile Comitetului Central din București și, timp de 20 de minute, a și fost primul ministru al unuia din multele guverne care se nășteau în fiecare cabinet. Cîteva luni mai tîrziu, el a înființat Partidul Socialist al Muncii. în iulie 2000, a fost trecut pe linie moartă de colegii săi de partid, fiindu-i rezervată funcția de președinte de onoare. A murit pe 20 martie 2001 și a fost îngropat în cimitirul Ghencea, civil. Numele lui Ilie Verdeț a apărut într-un context oarecum neobișnuit într-o declarație a lui Dan A. Lăzărescu, senator PNL. Acesta spunea că Revoluția din decembrie 1989 a fost făcută de Gorbaciov, „iar omul lui de legătură din România a fost generalul Milea. După consultările cu Ambasada Rusiei, s-a hotarît ca președintele României să fie Ilie Verdeț, iar ulterior s-a decis ca această funcție să fie deținută de Ion Iliescu”. Apropiații lui Ion Iliescu de pe vremea cînd acesta era prim secretar de partid la Timișoara și la Iași susțin că Nina și Ion Iliescu catalogau familia Verdeț printre cei mai buni prieteni. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!