„Nimicul” prezent și viitorul incert

* Iașiul cultural nu moare, dar se predă * Iașiul își recunoaște, în sfîrșit, lipsa de apetență și de competență în materie de cultură * Singurele „realizări mărețe” în domeniu le revin doar cîtorva vîrfuri din secoli apuși și… atît! * Iașiul a predat deja eticheta de „capitală culturală a României” Clujului transilvan * Va ști Bacăul să profite de vecinătatea cu zona transilvană și să preia modele culturale viabile și de viitor, nu prăfuitele modele iașiote?

Aprecierile constant critice pe care le-am făcut în această pagină sau în suplimentul de cultură „Meridian” la adresa falsei imagini a Iașiului ca centru (capitală!) a culturii românești au fost taxate (indirect, recunosc) de către unii colegi de publicații culturale băcăuane drept o formă de provincialism, o iritare personală pentru imaginare neîmpliniri în viața culturală a Iașiului sau chiar rezultatul firesc al unei insolubile opoziții între mediul intelectual academic și mediul cultural, preponderent literar… Mai mult, deși semnalele mele critice erau în mod cert cunoscute de către colegii de la Iași, personal nu am cunoștință să fi existat vreo reacție de un gen sau altul (dacă nu considerăm lipsa de reacție un gen anume de reacție: și tăcerea e un răspuns!). De fapt, scopurile criticilor mele erau dictate de speranța că o minimă încercare de revigorare culturală ar putea avea loc la Iași, dar și de sugestia tacită transmisă intelectualilor băcăuani de a căuta eventuale modele acolo unde acestea chiar există și nu unde se mai presupune doar că ar trebui sau ar putea să fie… Desigur, iluziile mele au rămas iluzii sau au devenit inevitabile deziluzii.
Dar, surprize-surprize! La zi întîi de august curent Ziarul de Iași, un frate mai bătrîior al Ziarului de Bacău, declanșează o sanogenică operațiune publicitară prin care se urmărește o adecvare între realitățile palpabile și vizibile ale unui Iași în căutarea propriei sale identități și eticheta care ar urma să fie lipită pe aceste realități. Mai mult, Primăria Iași a inițiat o strategie intitulată „Orizont 2000” în cadrul căreia va apela la firme specializate în crearea de branduri și publicitate. Renumita firmă Grapefruit Design (care se poate lăuda cu clienți mulțumiți ca Dacia, Connecx, GP, Gândul sau British Council), precum și alte instituții au fost solicitate să se pronunțe în legătură cu ce anume ar putea fi definitoriu pentru Iași. Răspunsurile tranșante ale specialiștilor nu mai au nevoie de comentarii. Le voi cita, fără prea multe comentarii. Merită doar amintit numele realizatorului paginii „Dați un alt nume Iașului!” – Alex Zănoagă:
„În perioada interbelică, Iașul a început să fie cunoscut ca centru al mișcării culturale românești, titlul de <> fiind înlocuit treptat de cel de <>” precizează A.Z. Reporterii de la Ziarul de Iași au făcut și un sondaj de opinie telefonic adresat românilor din Constanța, Timișoara și Cluj. La întrebarea „La ce vă gîndiți prima oară cînd auziți de Iași” au exitat două categorii de răspunsuri: „la nimic” și „Palatul Culturii, Eminescu, Creangă, Universitate, Copou”. Apare ca evident, cred, că dincolo de „nimic”-ul prezentului, restul opiniilor se leagă eminamente de trecut. Pentru mulți, Universitate înseamnă faptul că Iașul are cea mai veche instituție academică din România. Primăria Iașului crede că investind masiv în fotbal se va reuși scoaterea Iașului în lume. În afară de un (puțin) probabil capital electoral, alte rezultate „culturale” nu ar fi de așteptat. (Va urma).

Liviu DRUGUSoară cînd auziți de Iași” au exitat două categorii de răspunsuri: „la nimic” și „Palatul Culturii, Eminescu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!