De la lume adunate

„Drăcovenii” de sezon…

Bîrfit și pus la stîlpul infamiei de majoritatea religiilor (deci nu toate!) împielițatul, „ucigă-l toaca” întrunește oarece simpatii în credințele și poveștile simplilor cetățeni… Astfel „don’ funingină” cel… bălai se arată (cui știe să-l prețuiască, evident!) isteț, descurcăreț, chiar negustor cinstit (a se vedea desăvîrșitul „fair play” în care Mephisto l-a slujit pe doctorul Faust…). Fapt e că dumnealui, „îngerul negru”, ne-a furnizat un adevărat patrimoniu de har și luări aminte… Vasăzică: un om plin de draci îi un tip nervos, mereu cu capsa pusă, irascibil, la rigoare energic, pe pozitiv ori negativ; un drac plin de… oameni vine că e un demon eficient, unul cu inițiativă și spor în munca de lămurire de la om la om pe pămînt! O femeie care mănîncă sfinți și fată draci, care adică îți ia mințile și te bagă în boale, vine că-i o diavoliță parșivă, ghizdavă și cilibie de pică (la cine dă mai gras…); un drac hamișliu și mehenghi care te mînă-ntre femei este o problemă cu spini ce trebuie tratată cu toată răspunderea, că are consecințe (ne)plăcute, vorba ceea: bagi pe dracul în casă cu lăutari și nu-l mai scoți cu sute de tarafuri de arhierei!
în ipoteza cînd căutîndu-l pe dracu’ dai de tătîne-su, explicația e simplă: ai încurcat „partidele” (că una-i un drăcușor care țîrîie mițiri-pițiri la mandolină, tocmai la cîte-un pui de chefuleț, și alta-i o namilă flocoasă trăgînd cu darabana, goarna, surla și chimvala pe la zaiafeturi, zamparlacuri, banchete ori recepții pe la curțile tartarului…); nu intrăm aici în de-ale politicii, că dracii nu fac parte din nici unul din partidele omenești, ei organizîndu-se cel mult în „bisericuțe” de culoarea smoalei!
Cînd iei cina cu dracul sau cu omul dracului, procură-ți o lingură ceva mai lungă… Diavolul își află culcuș oriunde, pînă și-n umbra crucii; omul, și el, își găsește ascunziș în orice umbră (cu predilecție în umbra crucificaților!), să aibă de unde ieși la momentul oportun călare pe situație și certificat de revoluționar în oastea Domnului…
Dracul nu face biserici ori puțuri pe la răspîntii decît de frica lui Dumnezeu, să aibă și el, talpa iadului, un locșor acolo unde să se retragă la pensie, că viclenia sa cînd îmbătrînește se călugărește! Omul, e-hei, omul, cînd își face ceva cu mîna lui și cum îl taie capul, nici dracul nu poate desface!
Circumspecții teoretizează că nu poți sluji și lui Dumnezeu și lui Belzebut în același timp și în același lăcaș! Fie vorba între noi: se poate, domnilor, se poate, și încă cum! Vreți exemple? Vă rog să vi le oferiți singuri, merită efortul, „dosarele” vă stau la dispoziție… Că uneori și dracul spune adevărul, asta nu trebuie să deruteze: „scopul scuză mijloacele”, precum a zis-o pentru veșnicie otrăvitul ăla de „Mârșăveli”!
Unii se fac frate cu dracul pînă trec puntea; a nu se crede că „cei cu coarne” sînt așa de tonți ca să admită tîrgul ăsta fără beneficii foarte clare, că trăinicia și „securitatea” iadului celui neadormit trebuie asigurate, să ne fie clar!…
Despre „dracul gol” se pot spune fel de fel de lucruri, unele chiar bunicele (de pildă, o doamnă-dracul gol nu-i de ici-colea!; numai că dacă n-o încalți și-o îmbraci păpușă te dă afară pe ușă; goală-goală, dar cînd vrea ea, nu cum vrei tu!); despre „omul gol”, mai nimic (întrucît, efectiv, cu un „cap sec” nu te ia nici dracul în calcul, decît în situații cu totul excepționale, de pildă, cînd într-un jilț important (tron, fotoliu ori altă piesă de mobilier moale la fund!) e neapărată nevoie de un „cap pătrat”…
Despre alte „drăcovenii”, pe „sabatul” viitor. (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!