Istorii cu zîmbete

Pentru cei „ce se respectă”!

*Anunțurile de mică publicitate: de la… coloniale la pifteluțe din pește

Cînd a apărut primul anunț publicitar în Moldova?
După istoricul Marian Petcu, „primul advertorial” a apărut la 3 februarie 1846 în „Albina românească”. Autorul lui era un oarecare „Carlu Nervil”, de fapt Costache Negruzzi. Iată ce publica el: „…în ziua de astăzi, un om ce se respectă, un om de soțietate, un om de gust, într-un cuvânt, un om ca oamenii trebui: a) Să fie abonat la un cabinet de lectură (pe atunci biblioteca era un loc foarte însemnat); b) Să bea Șampanie; c) Să fie încușmat, încălțat și înmănușat după jurnal; d) Să poarte baston rococo și pumnar cerchezesc; e) Să scrie cu condeie de oțel și să-și pecetluiască biletele cu buline cu levize; f) Să joace șah și să danță polca; g) Să aibă pe masa din cabinetul său cel puțin o duzină de albomuri caricaturale și de cărți ilustrate; h) Să… Să… Să…”
Pînă atunci, reclama se făcea pe „Tablele de deasupra magaziilor care sunt toate alcătuite în limbi străine, și mai ales în limba franceză, nelucrată după o nouă ortografie. Așa citești Pottier în loc de Bottier, Confisseur de Suise, Tailleur d-hommes de Pest, Jouaillier s.c.l.o…
Băcăuanul Vasile Alecsandri scria: „… Singura tablă ce a încercat a se ținea de naționalitate, și sărmana a fost pricina că stăpânul ei era să se ruineze. Era scrisă în următorul chip: „Crâșmă pentru persoane … cinstite”.
Pentru „anunciuri” încă din 1642 se utilizau foi volante afișate în cele mai populare locuri. Apariția la Iași, în 1829, a „Albinei românești” a schimbat situația acestor „înștiințări”. Negustorii își dau imediat seama de importanța ziarului și răspîndirea lui, așa că în paginile sale apare și ceea ce numim noi, astăzi, „Mica publicitate”.
Iată cum arată înștiințarea de dare în arendă la 1839: „Moșia Șărbești împreună cu slugile ei de la ținutul Neamțului a Dsale Aglaei Safta Cantacuzino este dat în posesie și doar doritorii de a împosesui arătata moșie se vor înfățișa la Dei cucoana de Eși, spre a se săvârși tocmeala pentru împosesuirea acestei moșii”.
Un an mai tîrziu, la 5 mai 1840, „D.Iosef Cantora neguțător din Galați” are „Casă de vânzare la Galați”. Simțind gustul moldovencelor pentru a se face „mai frumoase”, I. De Miler le „înștiințează”, tot în „Albina românească”, la 12 septembrie 1840, următoarele: „…Minunată compoziție spre a întări părul și a-l face să crească de iznovă (18 lei), Mijloc prin care se pierde roșața și bubușoarele de pe față (12 lei), Compresă pentru durerea de cap (6 lei), Compoziție minunată prin care dânșii se albesc (…lei), Plasturi pentru negi (8 lei), Alifie prin care părul cade în 10 minute fără a vătăma pielea (8 lei), Văpsea pentru statornicirea dinților și vindecarea gingiilor striate (12 lei), Săpun cosmetic ce albește pielea (5 lei), Pomadă de mustețe, castanie, negre și bălane (5 lei)…
Și, apariția unei cărți la 7 noiembrie 1840: „Eșind acum de sub tipar cartea de musichie numită Antologhie alcătuită de mai mulți Protopalti ai Patriarhiei, care cuprinde în sine toate cântările cerute de peste an, cu felurite Herovice, Aghioase, Acsioane și Chinonice cu toată rânduiala cântărilor pentru săvârșirea Dumnezeieștii liturghii și a le învieriei, care sunt traduse în limba Românească de Sf. Sa Ierod. Nectari Frimu: aceste cărți se pot afla în Sf. Mitropolie la Sf. Sa Ierod. Ghenadi Șendre”.
începutul fusese făcut. „Mica publicitate” înflorește… (Va urma). (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!