Creveți nemțești

Ovidiu PAULIUC

Știți cum era pe vremuri: se lua curentul atît de des, încît nici măcar cele două ore de program tv nu erau cruțate. Evident, presa n-ar fi avut motiv să scrie că, iată, bietului om i se împute carnea în congelator, deoarece creveții vietnamezi sau praful de ouă nu se țineau în congelator. Eventual, după cum acum aflam din oarece filme ale vremii, în congelator se țineau ascunse pachetele cu „bălcești”, bancnotele de o sută de lei, care dacă erau prea multe intrau în vizorul „ilicitului”, după ce inițial intraseră în vizorul vecinului, invidios dacă te vedea că aduci acasă vreun baton de salam de Sibiu. Astea erau cazurile forte ale miliției și gloria vecinului. Revenind la evul mediu întunecat de la bloc, îmi revin mereu în minte cîțiva vecini care imediat ce rămîneau în beznă, ieșeau pe casa scărilor, unul pe la etajul zece, altul pe la șase, și cîntau din toți rărunchii, la un ironic unison, șlagărul vremii: „Poporul, Ceaușescu, România”. âi ascultam cu urechea lipită de ușă, precum stăteau mulți cu urechea lipită de „Vocea Americii”. Nu am auzit ca vecinii să fi pătimit ceva de pe urma „dizidenței” lor, semn că pînă și băieții cu ochi albaștri se săturaseră de atîta epocă de aur.

Foarte bine, vremurile acelea s-au dus, Europa are de ales dacă ne include sau ne dă afară chiar și din afara ei. Altfel spus, pe undeva s-a evoluat, după cum auzim pe la televizor. Dar am rămas cu pana! Imediat ce plouă sau ninge ceva mai abundent, imediat ce briza se transformă în vînt, ceva trebuie să nu mai funcționeze. Dacă nu pică semnalul tv, pică telefonul. Dacă nu e nici asta, cu siguranță cade curentul electric, iar dacă nici cu asta nu sînteți mulțumiți, se sparge conducta care trece pe sub strada din fața blocului. Dacă e iarnă, probabil că vă ajunge dacă nu mai funcționează CET-ul.
Și atît de riguros, punctual și statornic se întîmplă unele dintre aceste defecțiuni, de parcă ar fi treabă nemțească la mijloc. Iar dacă spunem nemți la Bacău, spunem E.On. Iar pe cale de consecință de trei simplă, dacă spunem E.On, spunem defecțiuni statornice, cel puțin în privința curentului electric. Numai că o fi ea treabă nemțească, dar tot cu mînă românească e făcută. Bunăoară, e o mare enigmă de ce ești pus să plătești o taxă la un sediu E.On, iar banii trebuie să îi dai la un alt sediu, la mare distanță de primul, de la care trebuie apoi să te întorci cu chitanța în dinți la primul sediu, să dovedești plata. La fel de enigmatică este motivația încasării abonamentului la o sumedenie de gospodării de prin județ, în condițiile în care curentul este tăiat zilnic, timp de ore, dacă nu chiar zile întregi. Și nu doar acestea sînt enigmele. Explicațiile directe pentru public lipsesc, sau sînt aruncate din vîrfurile buzelor unor funcționari prea bine plătiți ca să coboare pînă la gura ghișeului. Ziariștii fac ceva eforturi să afle răspunsuri la aceste enigme, dar sistemul de relații publice pus la punct de nemți, cu un om postat la Iași, dar dotat probabil cu binoclu să vadă ce e prin Bacău, este, evident, lipsit de eficiență.

La Potecția Consumatorului s-a adunat un zid chinezesc de reclamații împotriva furnizorului de electricitate, degrabă tăietor de fir dacă nu își primește banii. Urmarea, adică răspunsurile, într-un episod mult prea îndepărtat ca să îl mai menționăm.
Soluția e clară: singura cale de răzmeriță este să ieșim din nou pe scările blocurilor, pe prispe, pe tăpșane, pe imașe, pe vîrfuri de munți, pe acoperișurile caselor și să cîntăm în cor „Poporul, Ceau….”. Nu, asta pare anacronică. Mai bine: „Lasă-ne, lasă-ne, neamțule!!!”m postat la Iași, dar dotat probabil cu binoclu să vadă ce e prin Bacău

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!