Jurnalul unui outsider

Diversiunea continuă

Ioan NEACȘU

Domnul ministru Adrian Iorgulescu a declarat, recent, la școala de vară a tineretului liberal, că trebuie deconspirați preoții care au turnat la Securitate ce auzeau la sfînta spovedanie. Pe bună dreptate Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist a spus că Biserica nu se opune, ba chiar a cerut dosarele de securitate ale preoților, dar judecata lor este o problemă a bisericii, nu este o problemă politică.
Cum poate un intelectual de talia domnului ministru să afirme o asemenea grozăvie? Biserica este o instituție sacră, ea se supune altor legi decît cele politice, iar a afirma că spovedania, una dintre tainele sfinte ale Bisericii, putea fi folosită de Securitate este o blasfemie. Chiar dacă acest lucru s-a întîmplat în unele cazuri, nu-i treaba domnului ministru, nici a tinerilor liberali, să judece. Dintre zecile de mii de preoți pot fi cîțiva care au colaborat cu Securitatea din diferite motive: au fost în pușcării unde au cedat torturii, au fost șantajați prin eliminarea copiilor din școli, sau prin mai știu eu ce mijloace – aflăm încet-încet ce metode diabolice foloseau securiștii pentru a-și racola victimele – puteau turna vecinii, colegii, dar în nici un caz ceea ce era legat de taina spovedaniei. Domnul ministru, dacă are un duhovnic și dacă s-a spovedit vreodată, ar trebui să știe că spovedania are strict un caracter spiritual, nu-i vorba nici de notă informativă, nici de turnat vecinii. Preotul dă sfaturi și dezlegări duhovnicești, nu juridice, sau politice! Pentru ca spovedania să-și îndeplinească sfînta sa menire trebuie să existe credință. Creștinul se duce la preot să se spovedească, nu ca să-l scape de nu știu ce matrapazlîcuri, pentru asta există judecători!, ci pentru a se purifica sufletește. Dacă nu crede, dacă face calcule ce trebuie să spună și ce nu, ca un avocat, atunci mai bine să nu se ducă. Ideea că taina spovedaniei poate fi „trădată” de vreun preot este nocivă pentru toți fiii Bisericii, este de o gravitate mult mai mare decît eventualele delațiuni din dosarele preoților. Declarația domnului ministru este un atentat la existența Bisericii. Dumnezeu să-l ierte!
După pionieri și sportivi, a venit și rîndul preoților. Ba chiar și sindicaliștii din învățămînt cer deconspirarea dosarelor profesorilor. Doar Academia a scăpat, deocamdată! Sub sutele de mii de cereri, CNSAS-ul nu mai are timp de miniștri sau deputați, de baronii locali, de adevărații criminali de dinainte de 1989. Nu trebuie judecat generalul Pleșiță, el poate încasa mai departe pensia de general de securitate, poate să apară la televiziune și să spună cît de patriot era cînd comanda sau chiar comitea crime; trebuie judecat însă un preot, un profesor, un artist, un ziarist. Nu trebuie judecat C.V. Tudor, deoarece nu are în dosar „angajament”, ca și cum nu se poate proba activitatea sa de dinainte de 1989 prin simpla lectură a ceea ce a publicat în „Săptămîna” sau aiurea. Este ca și cum ai căuta „angajamentul” generalului Pleșiță!
În nebunia stîrnită de dosariadă se uită că Legea Ticu este o lege cu două obiective precise: deconspirarea Securității ca poliție politică – deci în primul rînd a ofițerilor și a modului lor de lucru – și accesul liber al fiecărui cetățean la propriul său dosar. Dacă vrea să și-l publice, cum a făcut doamna Mona Muscă, bine. Dacă nu, nu! Deturnarea atenției spre pionieri, sau preoți, înseamnă o nouă „conspirare” a Securității, înseamnă un nou val de ură, suspiciune, violență aruncat peste întregul nostru popor de mafia formată din activiști, securiști și directori, mafie care stă deoparte și rîde sardonic privind spectacolul pe care l-a generat.rea să și-l publice

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!