Sinaxar romano – catolic: Sfînta Maria Magdalena de Pazzi
Duminică, 30 mai
Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Isachie Mărturisitorul
Sinaxar romano – catolic: Pomenirea Sfîntei Ioana d’Arc
Sfîntul Pamvo l-a trimis pe ucenicul său să vîndă coșurile pe care le-a împletit. Ucenicul s-a dus și a stat 16 zile în cetate, iar noaptea dormea în tinda bisericii Sfîntului Apostol Marcu. După un timp, în care a ascultat zilnic slujba bisericii, s-a întors la bătrînul Pamvo. A învățat chiar și cîteva cîntări religioase. Atunci i-a zis bătrînul: „Te văd tulburat, fiule. Nu cumva vreo ispita ți s-a întîmplat în cetate?” Ucenicul i-a răspuns: „Cu adevărat părinte, în lenevire cheltuiam zilele noastre în pustia aceasta, că nici canoane, nici cîntări religioase nu cîntăm. Ori, cînd am mers în Alexandria, am văzut cetele bisericii cum cîntă și m-am întristat că nu cîntăm și noi canoane și tropare”. Iar bătrînul i-a zis: „Amar nouă, fiule, că au ajuns zilele în care vor lăsa călugării hrana cea tare, cea zisă prin Duhul Sfînt și vor urma cîntărilor și glasurilor; căci ce umilință, care lacrimi se nasc din tropare? Că dacă stăm înaintea lui Dumnezeu, sîntem datori să stăm cu multă umilință și nu cu răspîndire. Că n-au ieșit călugării în pustia aceasta ca să stea înaintea lui Dumnezeu, să cînte și să-și pună glasurile în rînduială cu meșteșug și să-și clatine mîinile și să-și tîrască picioarele, ci sîntem datori cu frica lui Dumnezeu și cu cutremur, cu lacrimi și cu suspine, cu glas evlavios și umilit, măsurat și smerit să aducem lui Dumnezeu rugăciune. Fiule, vor veni zile cînd creștinii vor strica cărțile Sfintelor Evanghelii și ale Sfinților Apostoli și ale dumnezeieștilor Prooroci, ștergînd Sfintele Scripturi și scriind tropare și cuvinte elinești. Și se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Despre aceasta părinții noștri au zis: „Cei ce sînt în pustia aceasta să nu scrie viețile și cuvintele părinților pe pergament, ci pe hîrtii, că neamul cel de pe urmă o să șteargă viețile părinților și să scrie după voia lor, că mare este nevoia ceea ce va să fie”.
Atunci a spus ucenicul: „Așadar, se vor schimba obiceiurile și așezămintele creștinilor, și nu vor fi preoți în biserică, ca să se facă acestea?” „În astfel de timpuri, se va răci dragostea multora și nu va fi puțin necazul, năvăliri ale păgînilor și porniri ale popoarelor, neastîmpărare a împăraților, desfătarea preoților, lenevirea călugărilor. Vor fi stareți care nu vor ține seama de mîntuirea lor și a turmei, se vor grăbi toți la mese, gîlcevitori, leneși la rugăciune și rîvnitori la clevetiri, gata să osîndească viețile bătrînilor și cuvintele lor. Și în popor va intra necredința, desfrînare, urăciune, vrajbă, întărîtări, furtișaguri și beție”, i-a răspuns bătrînul. Și ucenicul iar a întrebat: „Ce va face, oare, cineva în vremile și în anii aceia?” „Fiule, cel ce se mîntuiește în acest fel își mîntuiește sufletul și mare se va chema în Împărăția Cerurilor”, a venit replica bătrînului. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns