Cum se decide în Parlamentul European

Pe 13 mai ar fi trebuit să aibă loc alegerile pentru Parlamentul European. Ele au fost amînate, însă nici politicienii și nici alegătorii nu știu prea multe despre această instituție. Pentru a încerca o sinteză a atribuțiunilor viitorilor parlamentari europeni am discutat cu Michael Plumley, de la Serviciul de Presă al Parlamentului European.

„Este foarte important ca oamenii să înțeleagă că vor avea reprezentanți aleși în Parlamentul European” – consideră Michael Plumley. El spune că Parlamentul este aripa politică a Uniunii Europene, fiind singura instituție ai cărei membri sînt aleși democratic, încă din 1979. Spre deosebire de parlamentele naționale, unde partidele politice își constituie propriile grupuri, în Parlamentul European, partidele se aliază în familii politice. „De exemplu, social-democrații germani lucrează cu socialiștii francezi, cu social-democrații (foști comuniști) polonezi, cu social-democrații italieni, cu socialiștii suedezi sau greci. Cu toții au experiențe diferite în țările lor”. La alegerea în Parlament, un nou membru trebuie să-și aleagă grupul politic în care va lucra.

Mecanismul co-deciziei

Parlamentul European nu decide singur legislația. Pentru ca un proiect să treacă, acesta trebuie aprobat și de Consiliul Uniunii Europene, format din miniștrii de resort ai statelor componente. O decizie este aprobată în Parlament cu o așa-numită „majoritate calificată” – o treime plus unu din numărul parlamentarilor. După aprobarea în Parlament urmează aprobarea în Consiliu. Dacă este aprobat și în Consiliul Uniunii, proiectul se consideră adoptat, dacă nu, se întoarce în Parlament pentru a fi rediscutat. După trei voturi împotrivă, proiectul este respins definitiv.
„Un viitor parlamentar român va fi tentat să lucreze ca și cînd ar fi într-un parlament național. După ce vor începe să lucreze, după ce vor începe să negocieze pas cu pas, cam după 2-3 ani se vor schimba și vor învăța să lucreze împreună în cadrul grupului parlamentar din care fac parte”, spune Michael Plumley. Pentru că în Parlamentul European nu contează interesele naționale, ci ale familiei politice din care face parte parlamentarul.

Euro-parlamentarii români

în prezent, Parlamentul European are 785 de membri, însă, după alegerile din 2009 vor rămîne 736. România are dreptul la 35 de parlamentari (vor rămîne 33 din 2009), fiind pe locul șapte în această privință. Din cei 35 de europarlamentari actuali (foștii euro-observatori, care au primit de la 1 ianuarie drept de vot), 12 sînt afiliați la grupul social-democrat, nouă la creștin-democrați, 8 la grupul liberal iar 6 la un grup nou-creat – cel al identității, tradiției și suveranității. Pentru crearea unui grup parlamentar sînt necesari cel puțin 20 de deputatți din cel puțin cinci state membre.

Criticile Europarlamentului

Una din criticile cel mai des întîlnite în ultima perioadă este cea a „deficitului de democrație”. Europarlamentarii sînt mult prea departe de alegători atît în plan fizic cît și politic. Ei pot cu greu să facă auzită opinia cetățenilor din circumscripția electorală și votează, în principal, după cum se stabilește în grupul politic. O altă critică se referă la lipsa unui control asupra activității Parlamentului. (Răzvan BIBIRE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!