Tempi passati

Petrecerea evgheniților

* sărbătoarea de Armindeni în Bacăul de altă dată

Nu este deloc greu să ne imaginăm cum petreceau băcăuanii de Armindenul de altădată dacă lecturăm cronica lui Costache Radu („Bacăul de la 1850 – 1900”; 1906). Așadar, să ne închipuim că trăim în Bacău pe la jumătatea veacului al XIX-lea. Ziua de Armindeni se vestește fie cu tunete și fulgere ale unei furtuni, fie cu cer senin și soare strălucitor. Băcăuanii din vremea accea nu se bucurau de emisiuni meteo, la radio sau la televizor. Așa că, oricum va fi vremea, tîrgul Bacăului se trezea înviorat, primenit ca de sărbătoare și petreceri: cu casele proaspăt văruite, cu ogrăzile tîrnuite și curate și cu porțile împodobite din ajun cu ramuri verzi de jugastru. Zarzării, cireșii și vișinii din grădini se îmbrăcau peste noapte cu mantii albe ca zăpada, răspîndind mireasma plăcută de primăvară. Iar din răsadurile grijite din vreme și cu mult dichis de către gospodine se-nălțau zvelte și grațioase flori de narcise, lalele și zarnacadele…
încă din zori tîrgoveții încep de a se ivi prin ogrăzi, căscînd și scrutînd cerul. Și orice semne de vreme rea nu-i împiedica să-nceapă pregătirile pentru ieșiea la iarbă verde… Și pe la amiază, tot tîrgul vuia de cîntece și veselie. La crîșma lui Sandu Bacalu, ori la Cotumbacul, în ograda grecului Alexe Conteșul, scrînciobele, plătite cu zece irmilici scaunul, nu mai dovedeau în fața îmbulzelii de flăcăi și fete veniți de prin satele megieșe. Iar tîrgoveții, care nu plecaseră încă la Dumbravă, lîngă Călugăra, ori în Lunca lui Rugină, pe valea Bistriței, se îndreptau spre grădina publică, aflată peste gîrla morii paharnicului Iordache Popovici, închiriată, pe atunci, lui Năstasă Cofetarul. Ascultînd taraful lui Angheluță, care cînta sub umbrar, Marșul lui Bem sau Marșul lui Napoleon, junele și junii tîrgului, îmbrăcați după moda timpului, se plimbau în jurul unui pavilion cu fel de fel de dulciuri pregătite de mîna iscusită a lui Năstasă: covrigei de zahăr, acadele și ciubuce pentru copii, și multe altele…
Cel mai gustat cîntec, pe-atunci, era „Sună pietricica-n vale”, care era pe buzele tuturora, mai ales în ziua aceea de Ardmindeni: „Sună, sună/ Și răsună,/ Sună pietricica-n vale,/ Puica mă plînge cu jale…”. Și ca să le facă pe plac, lăutarul Angheluță îl cînta mereu, cu voce tremurată, între două marșuri arhicunoscute și niscaiva cîntece populare săltărețe. Ca un ecou îndepărat, cîntecul se auzea pînă în cealaltă parte a tîrgului, în Dumbravă, unde petrecea, mai ales, protipendada tîrgului, în jurul tarafului lui Costache Gîndac; ori Lunca lui Rugină, mai sus pe Bistriță, unde se amestecau țărani și tîrgoveți, înveseliți de cobza lui Tache Săuceanu, sau de lăuta lui Iancu Gheorghiu Budu, conțopist la judecătorie, și-n timpul liber unionist și cîntăreț fără plată…
Lumea multă de pe ulițele tîrgului scosese, cum era de așteptat, și pe jandarmii lui Costache Stamate de prin cazărmile lor. Umblau caraulă de-a călare și cîte doi, de-a lungul și de-a latul tîrgului, cu săbii și pistoale la cingătoare, căutînd fără nici o grabă vreun fugar certat cu stăpînirea; dar își vedeau de drum, fără să se amestece în treburile oamenilor, arătînd, mai curînd, triști că nu se pot alătura la petrecerile lor… Numai ivirea unor grupuri de studenți de la Școala Preparandală din Iași, aflați în vacanță de Paști, i-a oprit pe neferi, neștiind nici ei ce aveau de făcut. Și fiincă grupul de manifestanți s-a îndreptat spre Lunca lui Rugină, au răsuflat ușurați, jandarmii și boierii ce se arătau speriați pe la ferestre; și-au văzut de plimbările lor, căutînd doar să nu lase prostimea spre Dumbravă, pentru a nu tulbura petrecerea evgheniților ce se aflau acolo; măcar că teama de o nouă Revoluție și de mișcarea unionistă din vremea aceea le micșoraseră inima cît un purice!”
De unde se poate vedea că orice vremuri își au temerile și revoluțiile lor… (M. Cosmescu DELASABAR)ne imaginăm cum petreceau băcăuanii de Armindenul de altădată dacă lecturăm cronica lui Costach

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!