Contrapunct

REVENIREA LA TRADIȚIE

Eugen VERMAN

De cîtva timp două fete vin, zilnic, în fața blocului meu pentru a-și aprinde cîte o țigară. Stau pe gărduțul din metal care protejează spațiul verde și trag cu nesaț fumul în piept, în timp ce privesc, din minut în minut, la ceas. Nu zăbovesc mai mult de zece minute, după care fug de unde au venit. Nu mi-a fost greu să-mi dau, astfel, seama că sînt eleve la școala din preajmă, mai mult ca sigur într-a opta, iar „întîlnirea la o țigară” are loc în pauza mare. Le privesc cu o anume milă, știind ce risc uriaș e fumatul pentru sănătate. Dar zîmbesc atunci cînd, gîndindu-mă la mine, îmi amintesc, nostalgic, că eu „am început-o” cam la aceeași vîrstă, dacă nu mai devreme chiar. De cîteva ori, trecînd pe lîngă ele, mi-am zis să le atrag atenția că nu fac bine, dar mi-am amintit că și mie, cînd am început să fumez, mi s-a atras atenția de către „pățiți”, dar nu i-am ascultat… M-am lăsat, însă, la timp, adică după vreo zece ani, de „pufăit”, un medic atenționîndu-mă cu toată seriozitatea să arunc țigara cît colo. Hotărîre la care a contribuit și familia prin atitudinea vehementă a nevesti-mi… Acum sînt, însă, alte vremuri. Fumatul acesta „nevinovat” îi conduce, din păcate, pe foarte mulți tineri spre droguri și alcoolism, iar de aici pînă la faptele cumplite precum violurile sau crima nu e decît un pas. Pe vremea tinereții și maturității mele nu auzeam, cel puțin aici, în țara mea, de droguri, de alcoolism în rîndul elevilor și de faptele „derivate” din aceste urîte, intolerabile și riscante vicii. Ascultam la radio – după tragedia petrecută la Virginia Tech, în Statele Unite ale Americii – că în multe țări din lume drogurile și alcoolismul au devenit boli cronice în rîndul elevilor. Un reporter de la noi a mers într-un bar la ora cînd elevii trebuiau să fie în clase și a stat de vorbă cu mai mulți tineri – băieți și fete – care, cu nonșalanță, i-au vorbit despre „ora de chiul” de la cutare materie, aici, în bar, aflîndu-se „ca de obicei” atunci cînd nu merg la ore. Băieții „consumau” bere, iar fetele – sucuri. Prin Germania sau Spania – aceste două țări au fost amintite, la acea emisiune, alături de țara noastră – se întîmplă cam aceleași lucruri. în Germania, din cîte am înțeles, alcoolismul în rîndul elevilor a devenit alarmant! Cert e că alcoolul și drogurile – cel puțin despre droguri se vorbește mult mai mult decît despre alcoolism – sînt „boli” care, pe un plan mai larg, vorbesc despre criza morală actuală a societății omenești.
S-ar părea că, iremediabil, ne îndreptăm spre prăpastia ștergerii cu desăvîrșire a valorilor tradiționale, prăpastie unde nici Autoritatea, nici măcar Biserica nu mai sînt ascultate, nu mai sînt luate în seamă. Asta nu înseamnă că în școli – pentru că am amintit de ele – nu sînt copii buni, tineri serioși animați de idealurile învățăturii, cunoașterii, ascensiunii pe scările valorice profesionale, sociale. Dar, cum de regulă „merele putrede” le strică și pe cele bune, familia și școala pot și trebuie să-și coordoneze în permanență eforturile educaționale pentru conștientizarea în rîndurile copiilor a nocivității tentațiilor pe care le provoacă alcoolul sau drogul. Pentru generația mea e clar că tentația spre aceste fapte e reală, e la tot pasul, nu ca prin anii de mijloc ai secolului trecut, cînd eram la vîrsta lor. Acum se vorbește tot mai insistent de reintroducerea uniformelor școlare, a numărului matricol pe mînecă, altfel spus – la întoarcerea la o tradiție care a însoțit zeci și zeci de generații de școlari; măsuri ce ar avea darul de a însănătoși climatul general din instituțiile de învățămînt. Dar sînt, oare, îndeajuns?…ții tentațiilor pe care le provoacă alcoolul sau drogul. Pentru generația mea e clar că tentația spre aceste fapte e reală, e

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!