Reconversia micilor producători agricoli

Eugen VERMAN

Doamna Valica Mihăilescu, din Săucești, e – de cîteva zile – „consumatoare”. Cu o zi înainte, mergînd eu la piață să cumpăr lactate proaspete, direct de la producător, i-am cumpărat ultimile produse. Adică brînză de vaci și lapte. Doamna Mihăilescu e o femeie trecută de prima tinerețe, agricultoare de cînd se știe, pe vremea ceapeului a muncit la ferma de pui, iar după revoluție, primind pămîntul înapoi, s-a apucat serios de zootehnie. De fapt, vacă și porc a avut dintotdeauna în gospodăria sa, dar acum a ajuns să se mîndrească, chiar, cu cele patru vaci cu lapte, vaci bune, de rasă, pentru care a muncit cum se muncește, de altfel, pentru o asemenea adevărată avere. Aici, în piața mare a orașului avea, deci, pînă marțea trecută, masa ei, aducea la oraș tot felul de bunătăți, de la lapte dulce, cald, căci Săuceștii sînt la o aruncătură de băț de oraș, la brînză și smîntînă. Toate, din munca ei, căci între timp soțul i-a murit. Ei bine, zilele trecute a vîndut toate vacile, a luat ceva bani pe ele, gata, de mîine nu mai sînt producătoare, sînt consumatoare, de mîine voi veni la piață doar la cumpărături, cum mi s-a destăinuit ea, nici veselă, dar nici tristă. Am întrebat-o cum de a ajuns la situația asta și mi-a răspuns că „din cauza Uniunii Europene”. Puțin nedumerit, am rugat-o să-mi explice mai pe larg, și așa am înțeles că nu are nici o posibilitate de a-și amenaja un spațiu special, cu gresie și faianță și chiuvetă și alte „chestii de astea” pentru a obține produsele lactate conform cerințelor. „Nici în casă n-am gresie și faianță”, a mai completat doamna Mihăilescu, de data asta rîzînd cu poftă.
în ce mă privește simt o anume strîngere de inimă la gîndul că mulți producători tradiționali vor dispare. Cum e și cazul consătencei doamnei Mihăilescu – doamna Ana Bitere – vecină „de masă” aici, în piață, care, la fel, aduce cam de două ori pe săptămînă „produse albe”. Pe Ana Bitere o știu de mulți ani, de cînd muncea la ferma legumicolă din Săucești, o femeie micuță de statură, foarte harnică, soție de tractorist, care are două vaci în gospodărie. „Nici eu nu mai vin mult timp la piață. Aud că se cere foarte mult de către Uniunea asta Europeană, de unde să avem noi bani pentru gresie și faianță și chiuvetă și alte de-astea, cînd abia avem pentru munca pămîntului și pentru întreținerea animalelor? Cît de curînd n-o să mă mai vedeți pe-aici…Nu mă pot integra în UE dacă n-am cu ce…”. Cum spuneam, din păcate foarte mulți producători „n-au cu ce”. Ei nu așteaptă „milă” de la guvern, dar așteaptă măsuri care să faciliteze chiar creșterea producțiilor zootehnice, agricole în general, pentru că „produsele organice” au fost și au rămas cele mai bune. Fiind în Canada, mergeam destul de des la piața fermierilor, dar aici prețurile erau mult mai mari ca în magazine. Ba chiar și în unele mari magazine am văzut standuri cu „produse organice”, adică „netratate”, „curate”, „naturale”, așa cum aduc, de altfel, la piață la noi oameni ca cele două femei din Săucești. Din nefericire, neputința lor financiară, materială, vizavi de cerințele Uniunii Europene, îi poate transforma pe mulți dintre acești oameni din producători în consumatori…integra în UE dacă n-am cu ce…”. Cum

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!