Ascensiuni duhovnicești

în numele Sfintei Treimi

• Sfînta Mare Mucenică Irina – mărturisitoarea învierii lui Hristos
• martiră a Bisericii primare n botez primit de la Timotei, primul episcop din Efes n apostolatul Sfintei Irina

în această perioadă a Penticostarului, cînd bine-credincioșii creștini preaslăvesc strălucita înviere din morți a lui Hristos – Domnul, la 5 mai, în calendarul creștin ortodox este marcată ziua de pomenire a Sfintei Mare Mucenițe Irina din Tracia – aleasă mărturisitoare și pătimitoare pentru Evanghelia mîntuitoare. De fapt, este prima sfîntă creștină care a primit la botez acest nume frumos: Irina. Nume devoțional și augural, el reproduce vechiul nume personal grecesc „Eirene” care înseamnă „pace”. Deși, în antichitate, Irina denumea una din cele trei chore, fiice ale lui Zeus și ale lui Themis, acest nume a pătruns în era creștină în calendar și a devenit notoriu prin Sfînta pe care o cinstim la 5 mai în fiecare an bisericesc.
Această aleasă slujitoare a lui Hritos a trăit în secolul I al erei creștine, pe timpul cînd în cetatea Efesului era episcop Timotei, după trecerea la cele veșnice a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în anul 68 d. Hr. Efesul fusese creștinat în mare parte prin predica Sfîntului Apostol Pavel, care l-a hirotonit episcop al acestei cetăți pe ucenicul său Timotei.
Tatăl ei era guvernatorul Traciei și se numea Sicinius, fiind, deci, mare dregător imperial al âmpăratului roman Titus, cel care avea să distrugă la anul ’70 Ierusalimul. Numele dat de părinții ei la naștere a fost Penelopia. A primit o educație aleasă și, asemenea Sfintei Mucenice Ecaterina, era foarte prețuită pentru frumusețea ei fizică, dar și pentru cea spirituală. Remarcată pentru virtuțile ei, guvernatorul Sicinius a hotărît să-și ferească fiica de deșertăciunile vieții. De aceea, a dat poruncă să se zidească pentru Penelopia un turn în afara zidurilor cetății de reședință, în care să nu pătrundă nimeni cu gînd necurat pentru fiica lui. A decis ca împreună cu fiica lui să viețuiască acolo încă 13 fiice neprihănite și să fie păzite de idoli păgîni din aur, pentru că Sicinius era devotat zeilor divinizați de Roma. Pe lîngă acestea, guvernatorul a decis ca de educația ei să se îngrijească o înțeleaptă în vîrstă, Caria, și un învățat prețuit la curtea imperială, cu nume Apelian. în această viață, departe de ochii deșertăciunilor lumești, a petrecut Penelopia timp de peste 6 ani. Ajungînd la vîrsta căsătoriei, părinți ei se gîndeau că o va peți unul din cei mai nobili tineri ai societății imperiale. Dar, cu voia lui Dumnezeu, s-a petrecut o revelație care avea să schimbe întreg cursul vieții acestei fiice de mare guvernator roman. într-o zi, pe cînd Penelopia era într-un dialog de învățătură cu bătrînul Apelian, a văzut intrînd pe fereastra incintei un porumbel care a lăsat pe masă o ramură de măslin. La cîteva clipe, tot pe aceeași fereastră a pătruns o acvilă care a lăsat o coroniță cu flori. în cele din urmă, a sosit și un corb care a lăsat pe masă un șarpe mic, apoi a zburat și el afară. Mirată de aceste lucruri, Penelopia a cerut lui Apelian să-i explice simbolismul lor. Apelian era creștin, mărturisitor în taină al lui Hristos, dar și înzestrat cu harisma vederii celor viitoare. Acesta i-a spus: „Porumbelul simbolizează firea ta cea bună și blîndă, precum și casta ta înțelepciune. Ramura de măslin este darul lui Dumnezeu care ți se va da prin Botez. Acvila este biruința ta asupra patimilor și ridicarea cugetului tău la adevăratul Dumnezeu. Cununa de flori este răsplătirea viețuirii tale. Iar corbul și șarpele simbolizează suferințele pe care le vei răbda pentru Hristos!”
Nedumerită de această explicație, ca una ce nu auzise de Hristos, Penelopia a cerut să i se explice de către Apelian în ce constă taina acestei noi credințe și religii: creștinismul. ânțeleptul creștin i-a vorbit, atunci, cu multă dragoste despre Hristos și dumnezeiasca Sa învățătură, despre modul cum a suferit, S-a jertfit și a inviat Fiul lui Dumnezeu. Patimile și învierea Domnului au luminat cugetul sfintei, care a înțeles rostul acestei vieți trecătoare. S-a decis să devină creștină și, în felul acesta, cînd Sfîntul Timotei – episcopul Efesului, a trecut pe acolo, Penelopia a fost botezată și a primit numele creștinesc de Irina, bucurîndu-se de prețuirea comunității creștine primare.
Cum au decurs lucrurile în continuare?
Cînd părinții au decis că trebuie să-și aleagă un soț, Irina a spus că ea este creștină și că prin Botez a devenit „mireasa lui Hristos”. Guvernatorul Sicinius, enervat la culme că fiica lui părăsise religia zeilor romani, a încercat să o pedepsească, dar văzînd credința ei s-a botezat împreună cu întrega familie. Apoi, s-au retras cu toții în turnul zidit la porunca lui și acolo preamăreau pe Dumnezeu Cel în Treime închinat și mărit. Sfînta Irina avea să pătimească multe necazuri pentru credința sa creștină. Noul guvernator, Sedechius, a silit-o să aducă jertfă idolilor. Irina a mărturisit cu mult curaj că este o creștină, iar mulți păgîni văzînd răbdarea și minunile ce o întăreau în credință s-au botezat în numele Sfintei Treimi. Șirul patimilor ei nu s-a încheiat. Cînd fiul guvernatorului, un tînăr înrăit pe nume Saphor, a pus-o pe Sfînta Irina și la mai grele chinuri, aceasta a decis să plece în cetatea Calinicon, unde învăța despre Hristos și Evanghelia Lui. Ca un veritabil apostol, a călătorit prin multe locuri, reușind să aducă la Botez mulțime de necredincioși. Ajunsă la Efes, unde viețuise și Maica Domnului în grija Sfîntului Ioan Evanghelistul, Sfînta Irina s-a reîntîlnit cu bătrînul dascăl creștin Apelian, care avea să-i scrie viața și pătimirile ei pentru Hristos. Ca o răsplată pentru curajosul ei apostolat, Mîntuitorul a chemat-o la el într-una din zilele cînd creștinii preamăresc învierea Lui în 5 zile ale lunii mai. „Coronița de flori” dăruită cîndva, în copilăria ei, însemna bucuria Sfintei Irina de lumina cea veșnică a învierii lui Hristos.
Tuturor ce poartă acest frumos nume le urăm „La mulți ani!”. (Pr. prof. dr. Constantin LEONTE)scă o înțeleaptă în vîrstă, Ca

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!