Valori de patrimoniu

Triptic românesc

* 9 Mai – zi cu triplă semnificație în istoria României

Astăzi este 9 mai. în multe țări ale lumii acestă zi are o anumită semnificație. Dacă privim din prezent spre trecut, în primul rînd pentru statele membre ale Uniunii Europene, din care România face parte de la 1 ianuarie a.c., 9 mai este Ziua Europei. Dar în statele implicate în al doilea război mondial, 9 mai este Ziua Victoriei, marcînd sfîrșitul războiului în Europa (9 mai 1945). România este, însă, singurul stat european, și din lume, în care ziua de 9 mai are și o a treia semnificație: la 9 mai 1877 s-a proclamat independența absolută de stat a României.
Ziua de 9 mai are această triplă semnificație pentru toți cetățenii țării, motiv pentru care am folosit sintagma „în istoria României”, și nu cunoscuta formulă „în istoria poporului român”. Alături și dimpreună cu românii majoritari, ziua de 9 mai are semnificații și pentru cetățenii români de altă etnie, precum maghiari, sași, secui, rromi etc. Toate cele trei semnificații ale zilei de 9 mai, pentru români, au o însemnătate aparte, jalonînd drumul nostru în istoria modernă și contemporană a Europei și, în general, în istoria lumii.
Proclamarea independenței de stat a României cu 130 de ani în urmă, la 9 mai 1877, a cărei recunoaștere pe plan internațional s-a produs după participarea armatei române la războiul antiotoman alături de trupele țariste, cît și prin Tratatul de pace de la San Stefano din februarie 1878 și hotărîrile Congresului de la Berlin, din iunie 1878, a deschis drumul dezvoltării mai rapide a României spre modernizarea societății, făcînd apoi posibilă proclamarea Regatului României în 1881 și Marea Unire din 1918.
Sfîrșitul celui de-al doilea război mondial ne-a găsit alături de coaliția Națiunilor Unite. Pentru noi, pentru România, participarea la al doilea război mondial a avut caracter drept, nu am urmărit cuceriri de teritorii de la alții și nici supunerea altor popoare. Am participat la campania din Est pentru anularea nedreptății istorice, a raptului teritorial din 1940 impus de Moscova; pentru eliberarea vetrelor strămoșești din Basarabia și a codrilor voievodali ai Bucovinei, precum și al micului ținut Herța, în care s-au născut atîția cărturari români.
în contextul geo-politic al anului 1944 România a răsturnat guvernul antonescian și a trecut de partea Coaliției Națiunilor Unite. Prin contribuția sa umană și materială, România a grăbit sfîrșitul războiului cu circa șase luni, așa încît victoria de la 9 mai 1945 era și victoria noastră. Iată motivul pentru a sărbători această zi. Dar sfîrșitul războiului a adus României și urmări nefaste, dramatice. După cum se spune în popor „cu un ochi am rîs, dar cu un ochi am plîns”. Ne-am bucurat de victoria Coaliției Națiunilor Unite, crezînd, pe drept, că este și victoria noastră. Am plîns, însă, pentru nedreptățile făcute României. Nu ni s-a acordat statut de cobeligeranță. România a fost considerată țară învinsă. Ni s-a impus o mare despăgubire de război, în favoarea U.R.S.S.-ului. Sfîrșitul celui de-al doilea război mondial a însemnat pentru România și începutul calvarului „ciumei roșii”. Așa cum se stabilise dinainte, prin acordurile de tristă amintire semnate de Churchill – Stalin, din octombrie 1944 de la Moscova și din februarie 1945 de la Yalta, România, ca și alte state europene, a fost trecută în sfera de influență a U.R.S.S. -ului, deci în spatele așa-zisei „Cortine de fier”. în fapt, s-a produs crucificarea României pentru jumătate de secol. Așa încît ziua de 9 mai 1945 ne reamintește de victoria asupra fascismului, dar parcă mai vîrtos ne reamintește de începutul dramei pe care bunicii, părinții și o mare parte dintre noi, cei de azi, am trăit-o în ultima jumătate de secol a veacului abia încheiat.
Una din marile realizări ale construcției europene din epoca postbelică este crearea Uniunii Europene. La 9 mai 1950, ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, preluînd o idee genială a lui Jean Monnet, într-o „Declarație” devenită adevărat act de naștere, a propus o nouă construcție europeană. Drumul acestei construcții a fost lung și anevoios, solicitînd eforturi politice, economice, diplomatice etc.; pînă la Uniunea Europeană de azi, cu 27 de state membre, între care și România. încă în 1985, cînd proiectul construcției europene era mult mai avansat și clar conturat, cele zece state membre care formau la acea dată Comunitatea Europeană au hotărît ca ziua de 9 mai să devină Ziua Europei. Așa încît astăzi, la 9 mai, rememorînd evenimentele din 1877 și 1945, cetățenii României, sub faldurile tricolorului și ale steagului Uniunii Europene, împreună cu toți cetățenii europeni ai celor 27 de state membre ale Uniunii Europene, în acordurile melodioase ale Imnului U.E. (nemuritoarea creație „Oda bucuriei”, din Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven), vom sărbători Ziua Europei. Fie ca această primă sărbătoare a Zilei Europei, de după intrarea României și, în fapt, a noastră, în Uniunea Europeană, să devină și un moment de mai profundă reflecție, de dezmeticire a liderilor, care să ne facă mai lucizi și consecvenți pentru a privi cu mai multă maturitate și răspundere spre împlinirea aspirațiilor și devizei Uniunii Europene, care sînt de fapt și aspirațiile noastre. De acum, intrați în Uniunea Europeană, răspunderile noastre sînt mai mari. Locul nostru în Uniunea Europeană depinde, în primul rînd, de noi. Să ne reamintim cuvintele unui unionist care la jumătatea secolului al XIX-lea spunea: ” Europa ne-a ajutat, de acum rămîne să ne ajutăm noi înșine”. Cred că este îndemnul cel mai firesc și potrivit ce poate fi adresat cetățenilor României, țară membră a Uniunii Europene așa cum ne-am dorit aproape cu toții. (Prof. dr. Ioan MITREA, președintele Filialei Bacău Științe Istorice din România)
nia din Est pentru anularea nedreptăț

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!