Internaționalizarea panaramei

Ștefan RADU

Chiar dacă pîrdalnicul ăsta de referendum părea a fi o chestiune relativ simplă, asistăm la una dintre cele mai violente și mai murdare campanii electorale din cîte am avut parte în acești 17 ani. Pe de o parte, un personaj – președintele suspendat Traian Băsescu – se zbate să-și păstreze funcția (și onoarea), iar de cealaltă parte, o coaliție largă, ad-hoc, se dă de ceasul morții să-i convingă pe români că a venit vremea unei… schimbări (parcă am mai auzit hitul ăsta…). Problema este că referendumul – în sine – nu aduce mari modificări de distribuție pe scena politică autohtonă, indiferent de rezultatele din 19 mai. Partidele pot ieși, cel mult, un pic șifonate, însă parlamentarii rămîn la post, iar Guvernul va continua lupta la baionetă cu arhanghelul de la Cotroceni (dacă electoratul va opta să trăiască în aceeași harababură ca în ultimii doi ani…). Nenorocirea este că – în esență – noi, votanții, nu prea avem ce să alegem. Dacă ar fi după mine, ar trebui să-i trimitem pe toți la mămicile lor, să-și vadă de propriile afaceri, iar noi să ne trezim din hipnoza colectivă în care am eșuat. De multe ori am senzația că poporul acesta a fost subiectul unui experiment – consumat cu mai bine de un deceniu în urmă – de hipnoză în grup. în asemenea situații, expertul – scamator, medic sau psiholog – spune cîteva cuvinte, pocnește din degete și ne readuce la realitate. Eu am impresia că după ce ne-a trimis cu mințile în altă dimensiune, hipnotizatorul a făcut infarct. Acum sîntem în situația în care nu există cineva care să cunoască formula magică și gestul corect pentru a pune capăt somnului nostru.
în zilele din urmă asistăm la internaționalizarea panaramei politice din România. Dacă tot am devenit membri ai Uniunii Europene, președintele s-a gîndit că poate călători doar cu cartea de identitate și a luat drumul Spaniei. Acolo, într-un stat capitalist cu o monarhie sănătoasă, a vorbit cu mînie proletară despre oligarhii și corupții de-acasă. Plasîndu-se în postura de politician virgin, nedus prin lumea prostituției guvernamentale, a cerut sprijinul celor pe care chiar clasa politică din care face parte și el i-a trimis în lume pentru a-și cîștiga pîinea cea de toate zilele. Nu știu cîte voturi va aduna din străinătate și nici nu știu cît de informați sînt românii emigranți, dar gestul de a organiza mitinguri electorale prin piețele metropolelor europene mi se pare cel puțin ciudat. Cum ar fi să-i vedem pe candidații la Președinția Turciei (tocmai s-a aprobat votul popular pentru această funcție) ținînd discursuri la Hamburg, Frankfurt sau Berlin? La cîți turci trăiesc în Germania, efortul electoral s-ar justifica întrutotul. Sau cum am fi reacționat dacă Sarkozy i-ar fi adunat pe francezii din România în Piața Constituției pentru a o ataca pe contracandidata lui? Parcă nu dă bine, într-o lume civilizată, să te păruiești cu nevasta prin casele vecinilor din bloc…
Și tot din „exportul de panaramă” face parte și „bomba” masonică pe care Traian Băsescu s-a grăbit să o detoneze cu sprijinul cîtorva susținători din presă. Aflăm – pe nepusă masă – că de la Moscova ar fi venit un onorabil mare mason care ar sprijini „complotul” pentru răsturnarea președintelui de la „timona” țării. Exact ca în dictaturile est-europene sau sud-americane, Traian Băsescu diabolizează mișcarea masonică. întotdeauna, structurile politice care nu suportă democrația au făcut din Masonerie un dușman (la urma-urmei, pe bună dreptate, cîtă vreme această organizație, formată din oameni liberi, este în conflict direct cu orice formă de despotism). însă declarațiile președintelui suspendat sînt ori aiuritoare, ori de-a dreptul periculoase. A amesteca Rusia în tragi-comedia mioritică este similar cu inconștiența diplomatică. Masonii spun că omul are datoria să folosească Puterea și ânțelepciunea pentru a realiza Armonia (Frumosul). Nu este cazul atunci cînd vorbim despre cum înțelege Traian Băsescu să facă politică…
Poate că mizeria și mitocănia care ne sufocă l-au ucis și pe ânțeleptul Octavian Paler. S-a săturat de această lume și a hotărît să ne lase singuri, pe un peron unde nu știm cînd va veni următorul tren. Vom duce dorul polemicilor sale cordiale și vom aduna cioburile oglinzilor sparte de chipurile realității cotidiene. S-a grăbit să aleagă înaintea noastră și acum ne privește, sceptic și mizantrop, din Paradisul Ideilor Armonioase.
Dumnezeu să-l aibă în pace!

, indiferent de rezultatele din 19 mai. Partidele pot ieși, cel mult, un pic șifonate, însă parlamentarii rămîn la pos

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!