Cu spatele la țară și cu fața la oglindă

Romulus Dan BUSNEA

Președintele suspendat al României a reușit – în cei doi ani și ceva, cît a ocupat fotoliul de la Cotroceni – să semene vînt și să culeagă furtună. Atitudinea fermă și veleitară pe care i-a plăcut să o numească drept „președinte jucător” a fost, de fapt, că nu știe exact ce fel de jucător este și pentru ce echipă joacă. Cert este că domnia sa ar fi trebuit să aibă, potrivit Constituției, un rol de arbitru și garant al acesteea. El a jucat acest rol prin controlarea vieții publice, care în final a coalizat clasa politică împotriva sa.
Suspendarea lui Traian Băsescu din funcție de președinte al României este o premieră pentru istoria contemporană, fiind o măsură care a produs o mare fierbere la nivelul clasei politice românești. A curs multă cerneală pe tema asta, au avut loc ore întregi de dezbateri televizate pînă la ore tîrzii din noapte și care nu au făcut decît să producă multe controverse, supărări și multă lehamite din partea electoratului, care a sperat din partea președintelui o altfel de abordare a democrației. Campania inițiată de președinte, aceea de „întoarcere la popor” nu vizează, în fond, decît o întoarcere spre el însuși, cu periculoase similitudini și trimiteri la actul istoric, cea mai apropiată fiind cea care face referire către primul mare om al României în anii de dinainte de 1989. Au urmat, apoi, planul de distrugere a PNL și crearea unui partid gigant, care să-l susțină pentru încă un mandat pe același domn Băsescu.
Pentru foarte mulți dintre oamenii acestei țări politica nu mai poate exercita o mare atracție, drept pentru care sînt totali indiferenți față de aceste bătălii pentru ciolan duse de întreaga clasă politică și își văd liniștiți de treabă, convinși de faptul că ei singuri trebuie să își rezolve probelemele zilnice. Să nu uităm că mulți dintre cei care l-au studiat pe președinte și i-au urmărit pas cu pas evoluția, îi reproșează acestuia faptul că nici acum nu a dat înapoi casele luate ilegal de la stat, că și-a blocat dosarul „Flota” și că a susținut economic mulți clienți și apropiați ai grupării sale. Concluzia este mai mult decît clară pentru toți cei care doresc să își formeze o imagine cît mai limpede față de președintele ales, și anume – că nu poți să arăți cu degetul spre toată lumea cînd tu însuți ai o mare problemă, sau chiar mai multe. Din păcate, multora le place să creadă că țelul acestei lupte politice interminabile este democrația, lupta împotriva corupției și mult-rîvnita emancipare europeană. Este doar o falsă iluzie, pentru că toată această luptă se duce pentru un singur om. Este acest președinte unul situat unul în afara regulilor? El este omul care mereu se întreabă de ce anume parlamentarii au dreptul de a interpreta Constituția la virgulă, de ai folosi resorturile și de a-l suspenda, chiar dacă instanța constituțională supremă a spus că nu are nici o vină. Acest președinte face deseori paralele, comparînd insituții cu persoane. Mulți dintre comentatorii celor întîmplate au spus că în loc să pună în balanță autoritatea Parlamentului cu cea a președintelui, el alege să pună alături numărul de voturi primite de președinte și sufragiile adunate de un parlamentar, ca și cum forul legislativ ar fi parlamentarul în sine. Să nu uităm, de asemenea, un lucru foarte important, și anume: cel legat de afacerile ilegale ale președintelui, care se face că uită de promisiunea soluționării dosarelor în care a ajuns chiar inculpat.
Din dezvăluirile publicate în presa românească, a ieșit la iveală faptul că din 2005 si pînă în prezent DNA ține la sertar rechizitoriul din „Dosarul Flota” care îl vizează pe președintele Băsescu, alături de alți 78 de inculpați, acuzați de prejudicierea statului cu 300 de milioane de dolari prin înstrăinarea ilegală a 16 nave ale Petromin SA. Mai este vorba, de asemenea, de dosarele „Casa din Mihăileanu” și „Dosarul Privigetorilor” privind achiziționarea unui teren. Daniel Morar, cel numit de Băsescu în funcțiia de șef al DNA, a pretextat că șeful statului nu poate fi cercetat decît pentru infracțiunea de „înaltă trădare”, de fapt o infracțiune inexistentă în Codul Penal. Și toate acestea, în pofida prevederilor constituționale care stipulează că șeful statului are același tip de imunitate cu cea a deputaților și senatorilor, adică doar pentru declarațiile politice exprimate în timpul mandatului.
Nu cred că mai e cazul să revenim acum la toate afacerile în care s-a demonstrat implicarea președintelui, ci doar asupra faptului care este legat de modul în care va evolua persoana politică a lui Băsescu, de modul în care va considera că poate, sau nu, continua în actuala funcție. Pînă atunci, însă, așa cum spunea reputatul scriitor Octavian Paler – „Traian Băsescu știe doar să joace, cu mijloace de cabotin și de demagog populist, un rol fals de salvator al neamului. Anti-bărbat de stat prin structură, el stă cu spatele la țară și cu fața la oglindă. Și repetă ca o flașnetă că fără el ne ia dracul. Că fără el se vor prăbuși peste România toate grozăviile apocalipsei. Ceea ce ne aduce aminte de un roman sud-american pe care probabil mulți îl cunosc: <>. Vrea România un președinte în stare să fie doar instigator la scandaluri? Vrea România un președinte cu apucături paranoide? Vrea România un președinte toxic? Dacă vrea, nimeni nu o poate împiedica să o vrea. E dreptul ei istoric de a agoniza și de a-și juca destinul la ruletă”.
Pînă atunci, președintele-jucător și-a asumat un nou rol pe scena politică, acela de președinte-destabilizator.văd liniștiți de treabă, convinși de faptul că ei singuri trebuie să își rezolve probelemele zilnice. Să nu uităm c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!