Fără prejudecăți

Lumi paralele

Mihai BUZNEA

Pentru a treia oară în decurs de numai cîteva luni, pensionarii gălățeni ies în stradă pentru a protesta împotriva politicilor guvernanților de decimare, prin înfometare, a celor de vîrsta a treia, adică a celor care au realizat, prin munca lor, valorile materiale ale unei societăți care, astăzi, a încăput pe mîinile impostorilor, hoților, profitorilor și delapidatorilor. Două lucruri cer protestatarii cu părul alb: să li se recalculeze drepturile de pensie în conformitate cu contribuția reală adusă la sistemul asigurărilor sociale de stat și, în același plan al dialogului de pe poziții egale, să nu mai fie duși cu vorba și mințiți cu promisiuni ce nu se vor îndeplini niciodată și amăgiți cu rezolvări iluzorii.
Dar revolta gălățenilor riscă să rămînă doar o furtună într-un pahar cu apă atîta vreme cît discursul lor e unul singular și anemic. Singular – pentru că nici un alt oraș din țară nu a mai avut asemenea inițiative. Anemic, prin numărul extrem de mic al celor care-și revendică în mod deschis drepturile. Comparat cu cei peste 4,6 milioane de pensionari ai sistemului public, cei 250 de gălățeni au șanse de a se face auziți și rezolvați cît tot atîtea picături de apă în oceanul planetar. Nemulțumiți sînt marea majoritate, fiindcă sînt frustrați, înșelați, amăgiți. Motivație au, așadar, pentru demersuri de anvergură. Le lipsesc, însă, curajul și organizarea. într-un stat ce se autoproclamă unul de drept, al egalității de șanse și al armoniei sociale, tratamentul preferențial, discriminatoriu, al diverselor categorii de pensionari reprezintă una din primele încălcări, grosolane, antisociale, al acestora. în timp ce muncitorul, în genere, primește mai puțin de o treime din ceea ce i s-ar cuveni în conformitate cu normele și principiile unanim recunoscute ale distribuirii resurselor de asigurări sociale, alții beneficiază din plin de favoritismele deșănțate ale guvernelor post-decembriste. Așa-numita pensie de serviciu, care și-a început o frumoasă carieră în timpul ministeriatului la Justiție al lui Valeriu Stoica, a proliferat – de la magistrați, la polițiști și (foști) securiști, la militarii de la Apărare, iar acum se pare că va migra (lucru, totuși, greu de crezut) spre Educație. Și astfel, de la pensiile de trei, patru, cinci sute de lei ale amărăștenilor care au tras din greu la șaibă pe la furnalele gălățene și hunedorene, ori s-au intoxicat cu substanțe chimice în uzinele borzeștene, la pensiile de trei mii, patru, șase ori opt mii, lunar, ale magistraților și militarilor. O dreptate strîmbă, sau într-un picior, ce nu are nimic comun cu balanța adevărului și a respectului față de acesta.
Regula e cît se poate de simplă: unii protestează, alții încasează. Sînt două lumi paralele ce nu se vor întîlni niciodată. Iar restul, e tăcere…! Și astfel, de la pensiile de trei, patru, cinci sute de lei ale amărăștenilor care au tras di

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!