Fiecare, cu steaua lui…

Eugen VERMAN

S-o vedeți: brunetă, cu ochi arzători, îmbrăcată într-o rochie subțire, de vară, cu brațele vînjoase, arse de soare, solidă ca o stîncă. Spune că se numește Elena Ilie, că-i din Secuieni, dar, cînd o întreb din ce sat anume, adaugă: Cîmpeni. A venit la Bacău cu treburi, să cumpere niște sandale de vară pentru gemene, dar și ceva „delicatesuri”, dar pînă să cumpere o face pe „comercianta”, ca mulți dintre consătenii săi, altfel spus a adus să vîndă în piață niște ouă „adevărate” – cum le face ea reclamă -, o bucată de slănină a- fumată, de la porcul tăiat la Ignatul trecut, vreo două kile de fasole uscată, mare, albă, ba chiar și cîteva „smocuri” de sunătoare pe care a cules-o în drum spre stația de autobuz. Nu va adăsta prea mult la oraș, se grăbește să ajungă acasă, fiindcă le-a lăsat singure pe fete, și fetele, chiar dacă au împlinit 16 ani, tot copii se cheamă că sînt. Paula și Ruxandra. âmi spune: „Nu știu, zău, ce să fac cu ele. Au terminat clasa a opta, și diriginta m-a sfătuit să le dau la un liceu, la oraș, că au cap bun și-s serioase și știu carte… Dar i-am zis profesoarei că nu am cu ce le ține la liceu, acolo sînt pretenții mari, ele sînt, de-acuma, domnișoare, ce mai? Doamna profesoară a rămas cam supărată, că le iubește, însă eu le-aș da măcar la o profesională, să învețe o meserie, acolo, că meseria e brățară de aur… în nici un fel n-aș vrea să rămînă în sat, că aici se moare de foame, numai din pămînt nu poți trăi… „. âși șterge transpirația de pe frunte, mai mult ca sigur s-a emoționat spunîndu-mi toate acestea, după ce i-am cumpărat cîteva ouă și sunătoare, după care continuă, tot cu gîndul la gemenele ei: „Măcar de aș mai fi împreună cu tatăl lor, da’ a plecat, de cîțiva ani, la București, și s-a încurcat cu alta… De mine și de fete nici nu vrea să mai audă… Ăsta-i om? Ăsta-i tată…?”. într-un fel, așa își varsă năduful. în ce mă privește, plec oarecum îngîndurat. Oare ce vor face cele două gemene în viață? Dar, pînă la urmă, fiecare cu steaua lui…transpirația de pe frunte, mai mult ca sigur s-a emoționat spunîndu-mi toat

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!