Avers & Revers

Condamnată la domiciliu forțat?

Dan PERȘA

Filozoful Sorin Lavric constata, într-un eseu: „Dacă televiziunea a surclasat cultura scrisă este pentru că în ea există ceva care corespunde într-o măsură mult mai mare naturii umane decît cultura cuvîntului. Acel ceva, o știm cu toții, este fantasma, adică reprezentarea intuitivă…”. Cu siguranță filozoful are dreptate, fiindcă fantasma ce „scurtcircuitează cuvîntul” propusă de televiziune, e una ce speculează larvarul din om. Huzurul larvar al telespectatorului e opus voinței de a crea, e opus efortului cu care omul își e dator sieși întru cultivare, spiritualizare și credință, e opus prospectării lumii reale și, deci, asumării vieții în adevăratul ei sens. Nu e de mirare atunci că IPS Bartolomeu, constatînd, în predica de Sf. Maria de la Nicula că „devenim un popor de sălbatici și de nesimțiți”, găsește că „marea curvă”, noul Babilon e televiziunea. Ea înfățișează „violența, vulgaritatea și pornografia”. Ce e drept, televiziunii i se pot aduce acuze, dar cine-i obligă pe oameni să zacă în fața micului ecran? Cauzele trebuiesc căutate undeva mai în adîncime, pentru că oamenii nu se preschimbă în larve, cel puțin în România, decît pentru că nu prea au ce altă distracție alege în schimb. Politica prin care sărăcia sălășluiește la nesfîrșit în majoritatea caselor românilor (în favoarea unui mic procent de oameni putred de bogați) se pare că e adevărata cauză și a sălbăticirii și a nerușinării și a pornografiei și a vulgarității. Cum să se cultive și să se spiritualizeze prin lectură românul, cînd nici revistele culturale măcar, deci cu atît mai puțin cărțile, nu mai au nici cel mai mic sprijin din partea guvernului, al statului român? Subveționată pe vremuri, colecția „Biblioteca pentru toți” scotea capodoperele literaturii române și universale în volume care costau 5 lei, accesibile oricui. Acum, editorii lăsați să se descurce cum pot, sînt obligați să crească prețul cărților la sume ce drept nu foarte mari, dar care se dovedesc exorbitante pentru buzunarele celor ce trăiesc din salarii. Și cred că oamenii ar găsi, pînă la urmă, bani pentru cărți, pentru o carte în fiecare lună măcar, însă problema e că în economia noastră dikensiană (cum o numea, pe bună dreptate, cineva, căutînd să arate că angajații sînt la bunul plac al unor patroni veroși), unde să găsești timpul și cum să ai confortul psihic pentru a citi? Ajuns acasă, oamenii se lasă și vegetează în fața televizorului, căci s-au preschimbat în larve deja într-un stat care nu protejează forța de muncă. Filozofii, înalții prelați, cărturarii pot condamna televiziunea, dar ea e deja condamnată la domiciliu forțat în casele noastre. Asta pînă cînd statul român se va implica puțin și în treburile obștești, căutînd să scape nu doar povara propriei corupții, ci, mai ales, de racilele societății noastre, racile provenite din proasta guvernare. corupții, ci, mai ales, de raci

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!