Lumea românească

Rămîne cum am vorbit în tren!

Vasile PRUTEANU

Am multiple motive să cred că în România nu s-a născut încă omul căruia să-i acorzi puteri mari, fără riscul de intra sub incidența bunului plac al unui oarecare neofit. La orizontul vieții politice n-a apărut o personalitate demnă de încrederea nelimitată a poporului. Experiența tristă cu ultimii trei președinți ne arată că am stat mereu la mîna ambițiilor și orgoliilor unui om, plătind cu sărăcie și chin fiecare pas pe drumul unei democrații încă hilare și caricaturale. Ion Iliescu a fost odios prin criptocomunismul său, Emil Constantinescu a dovedit slăbiciuni inacceptabile în fața unei clase politice mizerabile, iar Traian Băsescu este întruchiparea tevaturii, scandalului și zîzaniei. Cu toate acestea, noțiunea de președinte are în ochii electoratului un soi de prestigiu miraculos și inatacabil. După 18 ani de brambureală, încă mai credem că, un singur om, un tătuc, ne va mîntui. Partidele politice n-au în frunte acea personalitate providențială, fapt ce le situează la cel mai scăzut nivel de încredere din partea populației. Atunci de unde să apară marele om? De aceea, înțeleg efortul liberalilor de a clarifica, odată pentru totdeauna, statutul unui președinte, optînd net pentru o republică parlamentară și nu prezidențială. Renunțăm, astfel, la struțocămila actuală, în care președintele nu e nici cal, nici măgar, iar guvernul doar un „obiect” de încălecat și biciuit fără milă. Din păcate, momentul ales e confuz. Aliații sînt sperjuri, iar țara „turcită”.
Dacă ne uităm spre democrațiile occidentale, observăm că țările europene sînt fie monarhii constituționale, fie republici parlamentare. Cu excepția Franței, care a avut mereu în frunte mari personalități. Sînt forme de guvernămînt în care șeful statului are doar atribuții de reprezentare pe plan internațional, iar pe plan intern se constituie doar ca reper moral, neavînd nici un fel de putere executivă. în Occident pare firesc și la locul ei ca puterea să nu fie în mîinile unui singur om. Ar putea eșua într-o guvernare excesiv autoritară, dacă nu cumva chiar într-un soi de totalitarism, de care noi ne-am cam săturat. A menține actualul sistem de guvernămînt, ne asumăm un mare risc, ce trebuie considerat cu grijă, dincolo de impulsivități, orgolii, patimi circumstanțiale, ambiții și vanități nemăsurate. Așa cum stau treburile acum (datorită viciului constituțional) , singura responsabilitate a președintelui este să se afle în treabă. Iar el știe să dea din gură, să dea „indicații prețioase” tuturor, de la premier pînă la gunoier, pricepîndu-se să-i arate cu degetul pe guvernanți. Obicei păstrat de la Ceaușescu pînă la Băsescu.
în privința unor noi puteri acordate șefului statului, cum dorește dl. Boc și partidul său, consider că e necesar să adoptăm o atitudine rezervată, să nu ne lăsăm orbiți de exaltări pripite. Adăugînd atribuții excesive președintelui (anume să poată dizolva Parlamentul, să-l demită oricînd pe primul ministru și orice ministru dorește el), nu va rezulta altceva decît dreptul de a instituționaliza haosul. Desigur, pentru partidul domnului Boc ar fi benefic, pentru că nimeni altcineva nu l-ar putea gonfla în sondaje decît președintele și ar oferi membrilor săi morga marilor sfetnici, în loc de aerul lor de ștabi cenușii, cu retorica lor agresivă și gîndirea somnolentă.
Carența de candidați politici cu o autentică cultuă democratică mă tentează să dau credit inițiativei liberale de a propune o republică parlamentară, de a stabili atribuții diferite celor două Camere și de reducere la jumătate a numărului de parlamentari. Nu văd, însă, că „masele largi” vor priza curînd la asemenea idei. Poate că votul uninominal ne va salva? Să nu ne facem iluzii. Parlamentul nu va fi populat subit cu mari spirite devotate binelui public. Nu avem de unde le lua.
Așa că mai bine dă-o păcatelor de politică; nu vezi cum s-au scumpit toate? Rămîne cum am vorbit în tren!

ăruia să-i acorzi puteri mari, fără riscul de intra sub incidența bunului plac al unui oarecare neofit. La orizontul v

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!