Ora de satiră

Teroristul Tiby spurcatul

Vasile PRUTEANU

Pictorul animalier Ionică Apian căpătase o mare faimă în oraș, datorită uimitoarelor sale tablouri, inspirate din lumea păsărilor. Nu se știe cine lansase zvonul că Ionică „nu e prost”, însă pînă în ziua de azi nimeni nu a putut descoperi în ce domeniu anume „nu era prost”, presupunînd că într-adevăr exista un asemenea domeniu. Tablourile sale „Păsări moțăind”, „Five o’clock-ul păsărilor” și „Reculegere pe streașină” au fost prezentate cu toate onorurile de Academia Română, în cadrul „Salonului de vară-toamnă”. I se vînduseră, cu acestă ocazie, toate tablourile cu 800.000 euro bucata, la o licitație cu participarea a cinci întreprinderi „Avicola” din țară și două din Olanda. Lucrarea cu cea mai mare notorietate, însă, se numea „Reveria lui Tiby”, înfățișînd un papagal intens colorat, aflat într-o atitudine visătoare pe stinghia unui dulap de bucătărie. Nu mai puțin celebră era și acuarela „Rica – prietena lui Tiby” cu bikini Tanga, a cărei poză de la pagina a cincea a unui ziar central făcuse senzație printre cititori.
Măiastra și năstrușnica pasăre, botezată Tiby, fusese cumpărată de pictorul Apian de la un anticar bătrîn, care îi atrăsese atenția că „spurcăciunea asta vorbește urît, insultă și înjură ca un birjar. Aveți grjă că vă alungă toți musafirii”, preciză anticarul. Lui Ionică Apian îi plăcea vietatea căci avea pene strălucitoare, era sănătoasă și „inteligentă”. în numai trei luni obținuse cu ea performanța incredibilă de a vorbi perfect omenește. încîntat, Ionică chemă de ziua lui pe toți prietenii pe care-i avea în oraș și lăudă peste măsură capacitățile păsăroiului, susținînd că a dăruit omenirii o descoperire în comparație cu care praful de pușcă, dinamita, tiparul și locomotiva rămîn o nimica toată. Nimeni nu protestă, deși pe toți îi rodea o mare neîncredere.
– Și vrei să spui, interveni după o scurtă tăcere, domnișoara Violeta Țugui, că l-ai învățat pe Tiby să pronunțe și să înțeleagă propoziții simple, de cîte o silabă?
– Dragă Violeta, din moment ce papagalul are o inteligență sclipitoare, la ce bun să pierzi vremea cu metode poticnite? Tiby e în stare să vorbească românește la perfecție.
– N-ar fi bine să-l aduci pe Tiby aici, ca să ne convingem cu ochii noștrii?, propuse doamna Nicoleta Grămădău.
Ionică Apian ieși din cameră să-l caute pe Tiby prin atenanse, iar cei de față așteptau fără chef binecunoscuta demonstrație a unui ventriloc de ocazie. Peste o clipă Ionică reveni alb ca varul și spuse aproape sugrumat: „Dumnezeule mare, mi-a răspuns cu tonul cel mai firesc că vine cînd are el chef, că sînt un bou, că ar trebui să mă cheme Apis și că-s mult mai prost decît animalul ăla mitologic”. Mirarea neîncrezătoare a asistenței fu curmată pe loc de apariția fîlfîitoare a lui Tiby. Acesta se adresă doamnei Rodica Tingire: „Vrei matale, pațachină parșivă, să mă servești cu cîteva boabe de mei?” Se așternu o tăcere grea, după care doamna Mioara Furcoi îl întrebă pe Tiby ce părere are despre inteligența omului?
– A cărui om, ceru Tiby glacial.
– Să zicem că a mea, de exemplu, rîse nătîng Mioara.
– Mă pui, fă, într-o situație penibilă, răspunse păsăroiul. Domnul Apian i-a spus neveste-sii că printre cunoștințele lor nu există altă femeie cu creier de găină ca al tău, iar doamna Roza Trandafir zicea că mai rar așa minte debilă prin tîrgul nostru.
în tăcerea care se lăsă, răsună, deodată, ca o explozie veselă glasul domnului Mitiță Crampon.
– Ia zi, idila matale cu papagalița Rica, cum mai merge, ai?
– Asemenea chestii nu se discută în public, răspunse Tiby distant. Și-apoi, tu ești singura persoană tîmpită în stare să-i cumpere rabla aia veche lui nea Fănică Melesteu, pe care a botezat-o „Visul lui Sisif”, fiindcă urcă bine la deal, cu condiția s-o împingă cineva.
– Nu vrei, Tiby, să te duci la bucătărie să înghiți ceva?, sugeră gazda.
– Mulțumesc, răspunse Tiby, dar abia am ciugulit cîteva boabe. Nu vreau să mor de indigestie, scorpia dracului.
– Se zice că papagalii au șapte vieți, susură Rodica Pătrunjel.
– Tot ce se poate. în schimb am un singur ficat, răspunse Tiby. Eu nu mă îndop ca o vacă cum faci tu cînd te duci în vizită la prieteni. Parcă ai participa la „marșul foamei”, nesătulă ce ești.
între gazde și musafiri se instală panica. Tiby îi teroriza, de-acum, pe toți.
– Adriana!, interveni Violeta Țugui, ai cumva de gînd să dai nas păsăroiului ăsta, încît să-l lași să ne insulte pe toți?
Ionică Apian îl și înhăță pe Tiby de-o aripă și zdup cu el în garaj. Din cînd în cînd se auzea prin fereastra deschisă cîrîitul furios al lui Tiby: bețiv, curvar, japiță, toantă, nătîng, vită încălțată, oaie cu jug etc. Un potop de injurii și insulte. în zori, Ionică Apian îl luă pe Tiby și se înfățișă anticarului, cu rugămintea să-l primească înapoi. Marfa vîndută nu se mai primește, zise bătrînul. Vă învăț, însă, ce să faceți. Cînd aveți musafiri, puneți pe colivie o pînză neagră și papagalul tace mîlc. Ionică se conformă întocmai. Timp de trei zile lui Tiby nu i s-a auzit glasul. Către seara celei de-a treia zi, Ionică ridică prudent un colț al pînzei, cu intenția să vadă dacă Tiby nu s-a sufocat. Papagalul pîndea printre zăbrele și cînd îl zări pe Ionică îl apostrofă scurt: „Te manîncă-n fund, ai? Te mănîncă-n fund!”use cu ea performanța incredibilă de a vorbi perfec

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!